SFINŢI, ZILELE SFINTILOR SI SIMBOLURI

Cine sunt sfinţii? Trebuie să ne rugăm lor? Închinarea la sfinţi arătată a fi o continuare a devoţiunii păgâne faţă de zeii şi zeiţele păgânismului. Folosirea idolilor, imaginilor şi picturilor ca obiecte de închinare

PE LÂNGĂ rugăciunile şi devoţiunile adresate Mariei, romano-catolicii onorează şi se roagă la diferiţi „sfinţi” – martiri sau alte persoane de seamă ale Bisericii, care au murit.

Pentru mulţi, cuvântul „sfânt” se referă doar la o persoană care a atins un grad special de sfinţenie, doar un adept cu totul deosebit al lui Cristos. Dar, conform Bibliei, TOŢI creştinii adevăraţi sunt sfinţi – chiar şi cei cărora le lipseşte din nefericire maturitatea spirituală sau cunoştinţa. Astfel, scrierile lui Pavel adresate creştinilor din Efes, Filipi, Corint sau Roma, erau adresate „sfinţilor” (Ef.l:l, etc.). În toate aceste cazuri, sfinţii erau oameni care trăiau, nu cei ce muriseră.

Scriptural vorbind, dacă dorim rugăciunile sfinţilor, ar trebui să luăm legătura cu oameni ce trăiesc. Dar dacă încercăm să intrăm în legătură cu oameni care au murit, ce altceva este aceasta decât o formă de spiritism? În repetate rânduri, Biblia condamnă orice încercare de a lua legătura cu cei morţi (vezi Is.8:19,20). Cu toate acestea, The Catholic Encyclopedia spune: “învăţătura catolică referitoare la rugăciunile pentru cei morţi este legată în mod inseparabil de doctrina… comuniunii sfinţilor, care este un articol al Crezului Apostolic”, şi deci sunt recomandate rugăciunile “înălţate sfinţilor şi martirilor în mod colectiv sau unuia dintre ei în mod particular”.1 Formularea reală a Conciliului din Trent este că „sfinţii care domnesc împreună cu Cristos îşi înalţă propriile rugăciuni la Dumnezeu pentru oameni. Este bine şi folositor să-i invoci prin rugăciune şi să recurgi la rugăciunile, sprijinul şi ajutorul lor pentru a obţine beneficii de la Dumnezeu”.2

Care sunt obiecţiile aduse acestor concepţii? Vom lăsa The Catholic Encyclopedia să răspundă personal. „Obiecţiile principale care se ridică împotriva mijlocirii şi a invocării sfinţilor stau în faptul că aceste doctrine sunt opuse credinţei şi încrederii pe care trebuie să o avem doar în Dumnezeu… şi că nu pot fi dovedite din Scripturi..”3. Suntem de acord cu această afirmaţie. Scripturile nu indică nicăieri faptul că cei vii pot fi binecuvântaţi sau pot să beneficieze de pe urma rugăciunilor adresate celor ce deja au murit, sau care se fac prin intermediul acestora. În schimb, în multe aspecte, doctrinele catolice referitoare la „sfinţi” sunt foarte similare vechilor idei păgâne pe care le susţineau oamenii despre „zei”.

Privind în urmă din nou la „mama” falsei religii – Babilonul -, aflăm că oamenii se rugau şi onorau o pluralitate de zei. De fapt, sistemul babilonian s-a dezvoltat până acolo încât a avut vreo 5.000 de zei şi zeiţe. In mare parte asemănător modului în care catolicii cred despre „sfinţii’ lor, babilonienii credeau că „zeii” lor au fost odată eroi care au trăit pe pământ, dar se aflau acum la un nivel mai înalt.5 „Fiecare lună si fiecare zi din lună se afla sub protecţia unei anumite divinităţi”.Exista un zeu pentru fiecare gen de problemă, un zeu pentru fiecare meşteşug, un zeu pentru cutare şi cutare lucru.

Chiar şi budiştii din China aveau o “închinare la diferite zeităţi, cum ar fi zeiţa marinarilor, zeiţa războiului, zei ai unor regiuni sau ai unor meşteşuguri speciale”.7 Sirienii credeau că puterea anumitor zei era limitată la anumite zone, după cum relatează un incident din Biblie: „(Dumne)zeii lor sunt (dumne)zeii dealurilor: de aceea au fost mai puternici decât noi; dar hai să ne luptăm împotriva lor pe câmpie, şi precis că o să fim mai tari decât ei” (l.Re.20:23).

Când Roma a cucerit lumea, erau prezente exact aceleaşi idei, aşa cum arată următoarea schiţă. Brighit era zeiţa fierarilor şi a poeziei. Iuno Regina era zeiţa feminităţii şi a căsătoriei. Minerva era zeiţa înţelepciunii, a meşteşugarilor cu mâna şi a muzicienilor. Venus era zeiţa iubirii sexuale şi a naşterii. Vesta era zeiţa brutarilor şi a focurilor sacre. Ops era zeiţa bogăţiei. Ceres era zeiţa porumbului, grâului şi vegetaţiei. (Cuvântul nostru „cereale” provine de la numele ei). Bachus era zeul bucuriei şi a vinului. Mercur era zeul oratorilor şi, în vechile legende, chiar un orator el însuşi. Aceasta explică de ce anume cei din Listra credeau despre Pavel că ar fi zeul Mercur (Fap.14:11,12). Zeii Castor şi Polux erau protectorii Romei şi ai călătorilor pe mare (cf. Fap.28:11). Cronus era păzitorul jurămintelor. Ianus era zeul uşilor şi al porţilor. „Existau zei care supravegheau fiecare moment al vieţii unui om, zei ai casei şi ai grădinii, ai mâncării si ai băuturii, ai sănătăţii şi ai bolii”.8

Cu ideea zeilor şi a zeiţelor asociate cu diverse evenimente din viaţă existente atunci în Roma păgână, nu a fost decât un alt pas pentru ca aceleaşi concepte să fie în cele din urmă introduse în biserica din Roma. Întrucât convertiţii din păgânism şovăiau să se despartă de „zeii” lor – dacă nu găseau vreun echivalent satisfăcător în creştinism – zeilor si zeiţelor li se dădea un alt nume şi erau numiţi „sfinţi”. Vechea idee a zeilor asociaţi cu anumite ocupaţii şi zile a continuat în credinţa romano-catolică prin sfinţi şi zilele sfinţilor, după cum arată următorul tabel.

Actori Sf. Genesius 25 august 21
Arhitecţi Sf. Toma decembrie 4
Astronomi Sf. Cominic august 20
Atleţi Sf. Sebastian ianuarie
Brutari Sf. Elisabeta 19 noiembrie
Bancheri Sf. Matei 21 septembrie
Cerşetori Sf. Alexius 17 iulie
Librari Sf. Ioan al lui Dumnezeu 8 martie
Zidari Sf. Ştefan 26 decembrie
Constructori Sf. Vincenţiu 5 aprilie
Măcelari Sf. Hadrian 28 septembrie
Birjari Sf. Fiarce 30 august
Lumânărari Sf. Bernard 20 august
Comedieni Sf. Vitus 15 iunie
Bucătari Sf. Marta 29 iulie
Dentişti Sf. Apolonia 9 februarie
Doctori Sf. Luca 18 octombrie
Editori Sf. Ioan Bosco 31 ianuarie
Pescari Sf. Andrei 30 noiembrie
Florari Sf. Doroteea 6 februarie
Pălărieri Sf. lacov 11 mai
Gospodine Sf. Ana 26 iulie
Vânători Sf. Hubert 3 noiembrie
Muncitori Sf. Iacov 25 iulie
Avocaţi Sf. Ives 19 mai
Bibliotecari Sf. Jerome 30 septembrie
Negustori Sf. Francisc de Assisi 4 octombrie
Mineri Sf. Barbara 4 decembrie
Muzicieni Sf. Cecilia 22 noiembrie
Notari Sf. Marcu 25 aprilie
Doici Sf. Caterina 30 aprilie
Fierari Sf. Eliguis 1 decembrie
Studenţi Sf. Toma de Aquino 7 martie 27
Chirurgi Sf. Cosma şi Damian Septembrie 5
Croitori Sf. Bonifaciu iunie
Vameşi Sf. Matei 21 septembrie

Biserica romano-catolică are sfinţi şi pentru următoarele: femeia sterilă (Sf. Anton), băutori de bere (Sf. Nicolae), copii (Sf. Dominic), animale domestice (Sf. Anton), emigranţi (Sf. Francisc), îndrăgostiţi (Sf. Rafael), fecioare bătrâne (Sf. Andrei), săraci (Sf. Laurenţiu), femei însărcinate (Sf. Gerard), televiziune (Sf. Clara), pentru a aresta hoţi (Sf. Gervase), pentru a obţine un soţ (Sf. Iosif), pentru a obţine o soţie (Sf. Ina), pentru a găsi lucruri pierdute (Sf. Anton), etc.

Catolicii sunt învăţaţi să se roage la anumiţi „sfinţi” pentru ajutor în cazul următoarelor boli şi suferinţe: artrită (Sf. lacov), muşcătură de câine (Sf. Hubert), muşcătură de şarpe (Sf. Hilary), orbire (Sf. Rafael), cancer (Sf. Peregrine), crampe (Sf. Murice), surzenie (Sf. Cadoc), boală la sân (Sf. Agata), boală la ochi (Sf. Lucia), boală la gât (Sf. Blase), epilepsie (Sf. Vitus), febră (Sf. George), boală la picior (Sf. Victor), piatră la vezica biliară (Sf. Liberius), gută (Sf. Andrei), dureri de cap (Sf. Denis), probleme cu inima (Sf. Ioan al lui Dumnezeu), demenţă (Sf. Dympna), boală de piele (Sf. Roch), sterilitate (Sf. Giles), etc.

Ţinând seama de toate, pare evident că sistemul romano-catolic al sfinţilor patroni s-a dezvoltat din credinţele mai timpurii în zei ai zilelor, ocupaţiilor şi diferitelor nevoi ale vieţii umane.

Dar de ce să te rogi sfinţilor atunci când creştinii au acces la Dumnezeu? Catolicii sunt învăţaţi că prin rugăciunile adresatesfinţilor ar putea obţine un ajutor pe care altfel Dumnezeu nu l-ar da! Lor li se spune să se închine lui Dumnezeu şi apoi să se „roage, mai întâi Sfintei Maria, apoi sfinţilor apostoli, sfinţilor martiri, şi tuturor sfinţilor lui Dumnezeu… să-i considere ca prieteni şi protectori şi să le implore sprijinul în ora necazului, cu speranţa că Dumnezeu va acorda patronului ceea ce El altfel ar putea să refuze celui care cere”.9

St. Hubert s-a născut prin anul 656. Înaintea convertirii lui, aproape tot timpul şi-l petrecea vânând. În dimineaţa Vinerei Mari, potrivit legendei, a urmărit un cerb mare care s-a întors dintr-o dată, şi el ar fi văzut un crucifix între coarnele cerbului şi ar fi auzit o voce spunându-i să se întoarcă la Dumnezeu. El a fost desemnat de atunci ca sfântul patron al vânătorilor şi vindecător al turbării.

Multe din vechile legende care au fost asociate cu zeii păgâni au fost transferate asupra sfinţilor. Chiar şi The Catholic Encyclopedia spune că aceste „legende repetă concepţiile găsite în basmele religioase precrestine… Legenda nu este creştina, ci doar a fost creştinizată… În multe cazuri are în mod evident aceeaşi origine cu cea a mitului… Anticii au urmat surse, ale căror elemente naturale nu le-au înţeles, de pe vremea eroilor; tot astfel s-a întâmplat şi în cazul multor legende ale sfinţilor… Devenise uşor să transferi asupra martirilor creştini concepţiile pe care le-au avut cei din antichitate referitor la eroii lor. Acest transfer a fost promovat de numeroasele cazuri în care sfinţii creştini au devenit succesorii zeităţilor locale, iar închinarea creştină a înlocuit închinarea locală din antichitate. Aceasta explică marele număr de similarităţi între zei şi sfinţi”.10

Pe măsură ce păgânismul şi creştinismul s-au îmbinat, uneori unui sfânt i se dădea un nume ce suna foarte asemănător cu cel al zeului sau al zeiţei pe care o înlocuia. Zeiţei Victoria din Alpii de Sud i s-a dat numele de Sf. Victoire, zeului Cheron ca Sf. Ceranos, zeiţei Artemis ca Sf. Artemidos, zeului Dionysus ca Sf. Dionisius, etc. Zeiţei Brighit (considerată fiica zeului-soare şi reprezentată cu un copil în braţe) i s-a schimbat numele în „Sfânta Brigita”. Pe vremea păgânilor, templul ei principal de la Kildare era slujit de fecioare vestale care vegheau asupra focurilor sacre. Mai târziu, templul ei a devenit o mănăstire, iar vestalele lui, călugăriţe. Ele au continuat să vegheze asupra focurilor ritualului, numai că acum el era numit „focul Sf. Brigita”.”

Templul antic cel mai bine păstrat aflat acum în Roma este Panteonul, care era altădată dedicat (potrivit inscripţiei deasupra porticului) lui „Jove (Jupiter) şi tuturor zeilor”. Acesta a fost rededicat de către Papa Bonifaciu IV „Fecioarei Maria şi tuturor sfinţilor”. Astfel de practici nu erau neobişnuite. „Biserici sau ruine ale unor biserici au fost în mod frecvent descoperite pe locurile pe care iniţial au existat altare, capele şi temple păgâne… Este de asemenea adevărat într-o anumită măsură că uneori sfântul al cărui ajutor era invocat la altarul creştin avea o anumită asemănare exterioară cu zeitatea sfinţită mai înainte în acel loc. Astfel, în Atena, capela vindecătorului Asclepios… În momentul în care a devenit biserică, a fost consacrată unor sfinţi pe care creştinii atenieni i-au invocat ca nişte vindecători miraculoşi, Cosma şi Damian”.12

O peşteră din Betleem despre care se pretinde că e locul în care S-a născut Isus a fost de fapt, conform celor spuse de Jerome, un altar săpat în stâncă, în care i s-a adus închinare zeului babilonian Tamuz. Scripturile nu afirmă niciodată faptul că Isus S-ar fi născut într-o peşteră.

Pe întreg cuprinsul Imperiului Roman, păgânismul a murit într-o formă, doar ca să trăiască din nou în cadrul bisericii romano-catolice. Nu numai că devoţiunea adusă vechilor zei a continuat (într-o formă nouă), ci a continuat şi folosirea statuilor acestor zei. Se spune că în unele cazuri exact aceleaşi statui cărora li se aducea închinare în numele zeilor păgâni au fost redenumite după sfinţi creştini. De-a lungul secolelor s-au făcut din ce în ce mai multe statui; până astăzi există biserici în Europa care conţin până la două, trei sau patru mii de statui.” în catedrale uriaşe şi impresionante, în capele mici, în altarele de pe marginea drumului, pe aripile laterale ale automobilelor – în toate aceste locuri se pot găsi din abundenţă idoli ai catolicismului.

Folosirea unor astfel de idoli în cadrul bisericii romano-catolice ne oferă un alt indiciu în soluţionarea tainei Babilonului modern; căci, aşa cum menţiona Herodot, Babilonul a fost sursa din care au curs către naţiuni toate sistemele de idolatrie. Să legi cuvântul „idoli” de statuile Mariei şi cele ale sfinţilor poate suna pentru unii cam dur, dar este lucrul acesta total incorect?

Mai multe articole din The Catholic Encyclopedia caută să explice că folosirea imaginilor este corectă pe baza faptului că ele sunt o reprezentare a lui Cristos sau a sfinţilor. „Cinstea care li se acordă imaginilor este îndreptată spre cei pe care ele îi reprezintă, astfel încât, prin imaginile pe care lesărutăm şi înaintea cărora ne descoperim capul şi îngenunchiem, noi ne închinăm lui Cristos şi îi venerăm pe sfinţi, a căror reprezentare sunt ele”.14 Totuşi, nu toţi creştinii sunt convinşi că această „explicaţie” reprezintă un motiv suficient de puternic pentru a trece cu vederea versete ca cel din Exod 20:4,5: „Să nu-ţi faci nici o imagine cioplită, sau vreo asemănare cu ceva care este în cer sus, sau cu ceva care este pe pământul de dedesupt, sau cu ceva care este sub pământ: să nu te pleci înaintea lor”.

În Vechiul Testament, când israeliţii cucereau un oraş sau o ţară păgână, nu li se ingăduia să adopte idolii acestor popoare în cadrul religiei lor. Aceştia trebuiau să fie distruşi, chiar dacă erau îmbrăcaţi în argint sau aur! „Să ardeţi cu foc imaginile cioplite ale zeilor lor; să nu doreşti argintul sau aurul care este pe ele, nici să le iei la tine, ca să nu te prindă în laţ; căci ele sunt o urâciune Domnului” (Deut.7:25). Ei trebuiau de asemenea să „distrugă toate imaginile” (dumne)zeilor păgâni (Num.33:52). S-a discutat adesea de-a lungul secolelor măsura în care trebuiau să fie continuate aceste instrucţiuni în Noul Testament. The Catholic Encyclopedia dă o schiţă istorică a acestui lucru, arătând cum s-au luptat oamenii şi chiar au murit din cauza acestei controverse, mai ales în secolul 8. Deşi susţine folosirea statuilor şi picturilor, ea spune: „Se pare că, vreme de multe secole, unii creştini au avut o antipatie faţă de picturile sfinte, bănuind că folosirea lor era, sau ar fi putut deveni, idolatră”, se menţionează mai mulţi episcopi catolici care erau de această părere.15Totuşi, fără îndoială că este împotriva învăţăturii lui Cristos ca oamenii – indiferent în care tabără ar fi – să se lupte şi să se omoare din cauza acestei chestiuni.

Sfinţii catolici sunt în mod obişnuit desenaţi cu un cerc sau o aureolă în jurul capului. Aşa făceau artiştii şi sculptorii din anticul Babilon în jurul capului oricărei fiinţe pe care doreau s-o reprezinte ca zeu sau zeiţă!” Romanii o zugrăveau pe Circe, zeiţa soarelui, cu un cerc în jurul capului. Cu toate că aceasta nu este o chestiune majoră în sine, o comparare a desenelor care îi reprezintă pe Circe, Buda şi St. Augustin – fiecare cu un simbol circular în jurul capului – arată că acest uzaj a fost influenţat de un obicei precreştin.

Biserica din primele patru secole n-a folosit imagini ale lui Cristos. Scripturile nu dau nici o descriere a trăsăturilor Lui fizice ca să I se poată face cu ajutorul lor un portret fidel. Ca urmare, pare vădit că tablourile cu Cristos, ca şi cele cu Maria şi cu sfinţi, au provenit din imaginaţia artiştilor. Nu trebuie decât să aruncăm o scurtă privire în arta religioasă ca să vedem că în diferite secole şi în diferite naţiuni au fost găsite multe tablouri diferite ale lui Cristos. Este evident că nu toate îl pot zugrăvi aşa cum a arătat El cu adevărat! Pe lângă aceasta, acum că S-a înălţat la cer, nu-L mai cunoaştem “în felul cărnii” (2.Cor.5:16), fiind „glorificaţi” (Io.7:39) şi cu un „trup glorificat” (Fil.3:21), nici chiar cel mai bun artist din lume nu I-ar putea face portretul Regelui în frumuseţea lui. Orice pictură, chiar cea mai bună, n-ar putea arăta niciodată cât de minunat este El cu adevărat!

                

                                              

                Sf. Augustin                         Buda

 

One thought on “SFINŢI, ZILELE SFINTILOR SI SIMBOLURI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s