A FOST OARE PETRU PRIMUL PAPĂ?

Egalitatea subliniată de Cristos —„Pe această Stâncă îmi voi zidi Biserica Mea”. Petru şi papii sunt comparaţi. Lucrarea lui Petru comparată cu cea a lui Pavel. A fost vreodată Petru la Roma?

ÎN VÂRFUL bisericii romano-catolice este papa de la Roma. Acest om – conform doctrinei catolice – este capul pământesc al Bisericii şi succesorul apostolului Petru.

Potrivit acestei credinţe, Cristos l-a numit pe Petru ca primul papă, care drept urmare a plecat la Roma şi a slujit în această funcţie timp de douăzeci şi cinci de ani. Se emite pretenţia că după Petru a existat o succesiune de papi până astăzi – o parte foarte importantă a doctrinei romano-catolice. Dar a rânduit oare Cristos un om ca să fie deasupra tuturor celorlalţi în Biserica Sa? A instituit El oare slujba papală? L-a numit El pe Petru în funcţia de Pontif Suprem?

Conform Scripturilor, CRISTOS „este Capul Bisericii” (Ef.5:23) – nu papa!

Iacov şi Ioan au venit odată la Isus, cerându-I ca unul dintre ei să stea la dreapta Sa şi celălalt la stânga Sa în împărăţie. (În regatele răsăritene, cei doi miniştri principali ai statului, având rangul al doilea în autoritate după cel al regelui, deţin aceste poziţii.) Dacă pretenţia bisericii romano-catolice este adevărată, atunci Isus ar fi explicat că i-a dat locul de la dreapta Sa lui Petru şi că nu intenţionează să creeze vreo poziţie la stânga Sa! Dar, dimpotrivă, iată răspunsul lui Isus: „Ştim că prinţii naţiunilor le stăpânesc, şi cei mari stăpânesc peste ele, dar nu aşa să fie între voi” (Mc.10:35-43). Cu siguranţă că aceasta pledează împotriva ideii că unul dintre ei era menit să fie un papă care să conducă peste toţi ceilalţi în biserică în calitate de Episcop alepiscopilor!

Apoi, Isus i-a învăţat noţiunea de egalitate, avertizându-i pe discipoli împotriva folosirii titlurilor religioase măgulitoare, precum „părinte” (cuvântul „papă” înseamnă părinte), „Rabbi” sau “învăţătorule”. „Căci Unul singur este învăţătorul vostru, Cristos”, a spus El, „şi voi toţi sunteţi fraţi” (Mt.23:4-10). Dar romano-catolicii sunt învăţaţi că lui Petru i s-a dat o poziţie într-atât de superioară, încât întreaga Biserică a fost zidită pe el. Versetul folosit pentru a sprijini această pretenţie este Matei 16:18: „Şi Eu îţi spun, că tu eşti Petru, şi pe această Stâncă îmi voi zidi Biserica; şi porţile iadului n-o vor putea învinge”.

Totuşi, dacă luăm acest verset în contextul său, putem vedea că Biserica n-a fost zidită pe Petru, ci pe CRISTOS. În versetele dinainte, Isus i-a întrebat pe discipoli cine spuneau oamenii că este El. Unii spuneau că El era Ioan Botezătorul, unii Ilie; alţii credeau că era Ieremia sau unul dintre profeţi. Atunci Isus i-a întrebat: „Dar voi cine ziceţi că sunt Eu?” La aceasta, Petru a răspuns: „Tu eşti Cristosul, Fiul Dumnezeului celui viu”. Atunci Isus a spus: „Tu eşti Petru (petros, o bucată desprinsă dintr-o stâncă; „lithos” este piatră), şi pe această Stâncă (petra, o masă de stâncă, marea stâncă de temelie a adevărului pe care Petru o exprimase chiar înainte) îmi voi zidi Biserica”. Adevărata temelie pe care a fost zidită Biserica era Cristos însuşi, nu Petru. De fapt este Biserica lui Cristos, nu a lui Petru!

Petru însuşi a declarat că Isus Cristos era stânca de la temelie (l.Pt.2:4-8). El a vorbit despre Cristos ca despre „piatra lepădată de voi, zidarii… În nici un altul nu este mântuire” (Fap.4:11,12). Biserica a fost zidită pe Cristos. El este adevărata temelie, şi nu este altă temelie: „Căci nu se poate pune nici o altă temelie în afară de cea care este pusă, adică ISUS CRISTOS” (l.Cor.3:11).

Când Isus a vorbit despre faptul că îşi zideşte Biserica pe o stâncă, discipolii n-au înţeles prin aceasta că El îl înălţa pe Petru să fie papa lor, căci după două capitole ei L-au întrebat pe Isus cine era CEL MAI MARE (Mt.18:1). Dacă Isus i-ar fi învăţat că Biserica va fi zidită pe Petru, discipolii ar fi ştiut în mod automat cine era cel mai mare dintre ei!

De fapt, de abia pe timpul lui Calixtus, care era episcop al Romei între 218 şi 223, s-a întâmplat ca Matei 16:18 să fie folosit într-o încercare de a dovedi că Biserica a fost zidită pe Petru şi că episcopul Romei era succesorul lui.

Dacă îl privim pe Petru mai îndeaproape în Scripturi, este vădit că el nu era un papă!

1. Petru era căsătorit. Faptul că Petru era căsătorit nu se armonizează cu poziţia catolică, aceasta cerând ca un papă să fie necăsătorit. Scripturile ne spun că mama soţiei lui Petru a fost vindecată de o febră (Mt.8:14). Bineînţeles că nu putea exista o „mamă a soţiei lui Petru” dacă Petru nu avea o soţie! Chiar şi după mai mulţi ani, Pavel a făcut o afirmaţie care arată că apostolii aveau soţii – inclusiv Chifa (l.Cor.9:5). Chifa era numele aramaic al lui Petru (Io.l:42).

2. Petru nu le permitea oamenilor să îngenuncheze înaintea lui. Când Petru a intrat în casa lui, „Corneliu l-a întâmpinat şi s-a aruncat la picioarele lui, şi i s-a închinat. Dar Petru l-a ridicat, zicând: Scoală-te, eu însumi sunt om” (Fap.10:25,26). Aceste cuvinte diferă mult de ceea ce ar fi spus un papă, căci oamenii se apleacă înaintea papei.

3. Petru nu a ridicat tradiţia la nivelul Cuvântului lui Dumnezeu. Dimpotrivă, Petru avea puţină încredere în „tradiţiile venite de la părinţii voştri” (l.Pt.l:18). Predica sa din ziua Cincizecimii era plină de Cuvânt, nu de tradiţiile oamenilor. Când oamenii au întrebat ce să facă pentru ca să fie în ordine cu Dumnezeu, Petru nu le-a spus că au nevoie de puţină apă, pe care el s-o toarne sau s-o stropească peste ei. În schimb, le-a spus: „Pocăiţi-vă, şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Cristospentru iertarea păcatelor voastre, şi veţi primi darul Duhului Sfânt” (Fap.2:38).

4. Petru n-a fost un papă, căci n-a purtat coroană. Petru însuşi a explicat că atunci când se va arăta Păstorul-şef, atunci vom „primi o cunună (în greceşte înseamnă şi coroană – n.tr!) de glorie care nu veştejeşte” (l.Pt.5:4). Deoarece Cristos încă nu S-a arătat iarăşi, coroana pe care o poartă papa nu-i este dată de Cristos. Pe scurt, Petru nu s-a comportat niciodată ca un papă, nici nu s-a îmbrăcat ca un papă, nici n-a vorbit ca un papă, nici n-a scris ca un papă, iar oamenii nu l-au întâmpinat ca pe un papă!

După toată probabilităţile, chiar în primele zile ale bisericii, Petru a avut într-adevăr cea mai de seamă lucrare printre apostoli. Petru a fost cel care şi-a ţinut prima predică după revărsarea Duhului Sfânt la Cincizecime, şi 3.000 de oameni au fost aduşi la Domnul. Mai târziu, Petru a fost primul care a dus Evanghelia la păgâni. Ori de câte ori găsim o listă a celor doisprezece apostoli în Biblie, numele lui Petru este totdeauna menţionat primul (Mt.10:2; Mc.3:16; Lc.6:14; Fap.l:13). Dar nimic din acestea – chiar printr-o forţare a imaginaţiei – n-ar indica faptul că Petru a fost papa sau Episcopul universal alepiscopilor!

Cu toate că Petru în mod vădit a avut chiar de la început poziţia cea mai de frunte dintre apostoli, mai târziu se pare că Pavel a avut lucrarea cea mai remarcabilă. Ca scriitor al Noului Testament, Pavel a scris 100 de capitole cu 2.325 de versete, în timp ce Petru a scris doar 8 capitole cu 166 de versete.

Pavel a vorbit despre Petru, Iacov şi Ioan ca despre stâlpi în biserică (Gal.2:9). Cu toate acestea, a putut să spună: „… Cu nimic nu sunt mai prejos ca aceşti ,superapostoli'” (2.Cor.12:11). Dar dacă Petru a fost Supremul Pontif, papa, atunci cu siguranţă că Pavel ar fi fost oarecum mai prejos decât el! Într-o împrejurare, Pavel chiar l-a mustrat pe Petru „pentru că era vrednic de mustrare” (Gal.2:11). Ciudate cuvinte, dacă Petru ar fi fost privit ca un papă „infailibil”!

Pavel a fost numit „apostolul neamurilor (sau păgânilor)” (Rom.11:13), în timp ce lucrarea lui Petru a fost în principal printre evrei (Gal. 2:7-9). Chiar şi numai acest fapt ar părea suficient ca să arate că Petru n-a fost episcop al Romei, căci Roma era un oraş al naţiunilor (cf. Fap.18:2). Toate acestea sunt într-adevăr foarte semnificative atunci când ne gândim că întregul cadru al romano-catolicismului se bazează pe pretenţia că Petru a fost primul episcop al Romei!

Nu există nici o dovadă, vorbind din punct de vedere biblic, că Petru ar fi ajuns vreodată în apropierea Romei! Citim despre călătoriile lui la Antiohia, Samaria, Iope, Cezareea şi alte locuri, dar nu Roma! Aceasta este o omisiune ciudată, mai ales că Roma era considerat cel mai important oraş din lume! The Catholic Encyclopedia (articolul: „Petru”) indică faptul că deja în secolul 3 a apărut legenda că Petru ar fi fost episcop al Romei timp de 25 de ani – această perioadă fiind cuprinsă (după cum credea Hieronymus) între anii 42 d. Cr. şi 67 d. Cr. Dar acest punct de vedere nu este lipsit de probleme deosebite. Prin anul 44, Petru făcea parte din conciliul de la Ierusalim (Fap.15). Prin 53, Pavel i s-a alăturat înAntiohia (Gal.2:11). Prin 58, Pavel şi-a scris scrisoarea către creştinii din Roma, în care a trimis salutări la douăzeci şi şapte de persoane, fără să-1 menţioneze vreodată pe Petru! închipuiţi-vă un misionar care scrie unei biserici, salutând 27 de membri cu numele, dar fără să-1 amintească pe pastor!

Fotografia alăturată reprezintă o statuie, despre care se presupune că îl reprezintă pe Petru, aflată în catedrala Sf. Petru din Roma. Am fost personal martorul unor lungi şiruri de oameni care aşteptau să treacă prin faţa statuii şi să-i sărute picioarele.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Statuia lui Petru de la Vatican.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s