IMORALITATEA PAPALĂ

Istoria nelegiuită a slujbei papale. Vizita lui Luther la Roma. Papa de sex feminin

 

PE LÂNGĂ dovezile clare care au fost aduse, însuşi caracterul şi moralitatea multor papi tind să-i identifice mai degrabă ca succesori ai preoţilor păgâni decât ca reprezentanţi ai lui Cristos sau ai lui Petru. Unii papi au fost atât de corupţi şi ticăloşi în acţiunile lor, încât şi oamenilor care nu aderau la nici o religie le era ruşine de ei. Păcate cum ar fi adulterul, sodomia (homosexualitatea), simonia (cumpărarea şi vânzarea de funcţii bisericeşti), violul, crima şi beţia sunt printre păcatele care au fost comise de papi. Să legi păcate ca acestea de nişte bărbaţi care au susţinut că sunt „Sfântul Părinte”, „Vicarul lui Cristos” şi „Episcopul episcopilor” poate să fie ceva şocant, dar cei familiarizaţi cu istoria papalităţii ştiu bine că nu toţi papii au fost nişte sfinţi.

Papa Sergiu III (904-911) a dobândit funcţia papală prin crimă. Analele bisericii Romei vorbesc despre viaţa lui trăită în păcat public cuMarozia care i-a născut mai mulţi copii nelegitimi.1 El a fost descris de Baronius ca un „monstru”, iar de Gregorovius ca un „criminalterorizant”. Un istoric spune: „Timp de şapte ani, acest om… a ocupat scaunul Sf. Petru, în timp ce concubina lui şi mama ei asemeneaSemiramidei au ţinut curtea într-un fast şi o voluptate care aminteau de cea mai rea perioadă a imperiului antic.”2

Această femeie – Teodora – care a fost asemănată cu Semiramida (datorită moralităţii ei stricate), împreună cu Marozia, concubina papei, „au umplut scaunul papal cu amanţii şi cu copiii lor nelegitimi şi au transformat palatul papal într-o peşteră de tâlhari”.3 Domnia papei Sergiu III a fost începutul perioadei cunoscută ca „domnia prostituatelor” (904-963).

Papa Ioan X (914-928) fusese trimis la început la Ravenna ca arhiepiscop, dar Teodora a cerut să fie readus la Roma şi să fie numit în funcţia papală. Potrivit celor spuse de episcopul Liutprand din Cremona, care a scris o istorie la aproape cincizeci de ani după aceste evenimente, „Teodora a sprijinit alegerea lui Ioan pentru a-şi ascunde mai uşor relaţiile ei ilicite cu acesta”.4 Domnia lui însă a avut un sfârşit brusc atunci când Marozia l-a sugrumat! Ea a vrut să-l înlăture din drum, astfel ca Leo VI (928-929) să poată deveni papă. Totuşi, domnia lui Leo a durat puţin, căci a fost asasinat deMarozia când a aflat că el şi-a „dat inima unei femei mai degradată decât ea”!5

Nu după mult timp, fiul adolescent al Maroziei – sub numele de Ioan XI – a devenit papă. The Catholic Encyclopedia spune: „Unii, luând drept autoritate pe Liutprand şi colecţia ,Liber Pontificalis’, susţin că el a fost fiul natural al lui Sergius III (un fost papă). Prin uneltirile mamei sale, care domnea în acea vreme la Roma, el a fost înălţat în Scaunul lui Petru”.6 Dar certându-se cu câţiva duşmani ai mamei lui, a fost bătut şi băgat în închisoare, unde a murit otrăvit.

În anul 955, nepotul Maroziei, la vârsta de optsprezece ani, a devenit papă sub numele de Ioan XII. The CatholicEncyclopedia îl descrie ca pe „un om bădăran şi imoral, care a dus o asemenea viaţă, încât se vorbea de Lateran ca despre un bordel, iar corupţia morală în Roma a devenit subiect de dispreţ general… Pe 6 noiembrie, un sinod alcătuit din cincizeci de episcopiitalieni şi germani s-a întrunit în catedrala Sf. Petru; Ioan a fost acuzat de sacrilegiu, simonie, sperjur, crimă, adulter şi incest, şi a fost convocat în scris să se apere. Refuzând să recunoască acest sinod, Ioan i-a ameninţat cu excomunicarea pe toţi participanţii la întrunire dacă vor alege un alt papă în locul lui… Ioan XII s-a răzbunat sângeros pe conducătorii partidului de opoziţie. Diaconului-cardinal Ioan i s-a tăiat mâna dreaptă, episcopul Otgar de Speyer a fost biciuit, un înalt demnitar palatin şi-a pierdut nasul şi urechile… Ioan a murit în 14 mai 964, la opt zile după ce a fost, potrivit zvonurilor, lovit de paralizie în actul de adulter”.7

Cunoscutul episcop catolic din Cremona, Luitprand, care a trăit în această perioadă, a scris: „Nici o doamnă cinstită nu îndrăznea să apară în public, deoarece papa Ioan nu avea respect nici faţă de fetele necăsătorite, nici faţă de femeile căsătorite ori faţă de văduve – pentru ele era sigură soarta de a fi necinstite de el, chiar şi pe mormintele sfinţilor apostoli, Petru şi Pavel”. Colecţia Catolică a vieţilor papilor, „Liber Pontificalis”, a spus: „Şi-a petrecut întreaga viaţă în adulter”.8

Papa Bonifaciu VII (984-985) şi-a menţinut poziţia printr-o distribuire generoasă de bani furaţi. Episcopul de Orleans s-a referit la el (precum şi laIoan XII şi Leo VIII) ca la nişte „monştri ai vinovăţiei, duhnind de sânge şi murdărie” şi nişte „Anticrişti care stau în templul lui Dumnezeu”. The CatholicEncyclopedia spune că el „l-a învins pe Ioan XIV (aprilie, 984), l-a aruncat în închisoarea Sant’ Angelo, unde nenorocitul a murit după patru luni…Timp de mai bine de un an Roma l-a suferit pe acest monstru cufundat în sângele predecesorilor lui. Dar răzbunarea a fost teribilă. După moartea sa fulgerătoare din iulie 985, datorată după toate probabilităţile violenţei, trupul lui Bonifaciu a fost expus insultelor populaţiei, târât pe străzile oraşului şi în cele din urmă, gol şi plin de răni, a fost aruncat sub statuia lui Marcus Aurelius… În dimineaţa următoare, nişte clerici miloşi i-au luat cadavrul şi i-au oficiat o înmormântare creştină”.9

Următorul a fost papa Ioan XV (985-996) care a împărţit veniturile bisericii printre rudele sale şi şi-a câştigat reputaţia de „lacom de câştig murdar şi stricat în toate faptele lui”.

Benedict VIII (1012-1024) „a cumpărat funcţia de papă prin mită dată în mod public”. Următorul papă, Ioan XIX, a cumpărat şi el funcţia papală. Laic fiind, a fost necesar să fie trecut prin toate ordinele clericale într-o singură zi! După aceea, Benedict IX (1033-1045) a fost făcut papă ca tânăr de doisprezece ani (după alte relatări de douăzeci de ani) printr-un târg bănesc făcut cu familiile puternice care conduceau Roma! El „a comis crime şi adultere în plină zi, a jefuit pelerini pe mormintele martirilor, un criminal oribil, oamenii 1-au scos din Roma.10 The Catholic Encyclopedia spune: „A fost oruşine pentru Scaunul lui Petru”.

„Simonia” – cumpărarea şi vânzarea funcţiilor bisericeşti – a devenit atât de obişnuită, şi corupţia atât de pronunţată, încât au intervenit conducătorii seculari. Regele Henry III l-a numit pe Clement II (1046-1047) în funcţia de papă, „pentru că nu se găsea nici un cleric roman care să nu fie întinat de simonie şi fornicaţie (curvie)”!”

Mai mulţi papi au comis crime, dar Inocenţiu III (1198-1216) i-a întrecut la ucis pe toţi predecesorii lui. Deşi nu el personal a fost ucigaşul, a favorizat cel mai diabolic lucru din istoria omenească – Inchiziţia. Estimări ale numărului de „eretici” pe care i-a ucis Inocenţiu (nu prea inocent) se ridică până la un milion de oameni!

Timp de peste cinci sute de ani, papii s-au folosit de Inchiziţie ca să-şi păstreze puterea faţă de cei care nu erau de acord cu învăţăturile bisericii romano-catolice.

Fiind în conflicte cu cardinali şi regi, numeroase acuzaţii au fost aduse împotriva papei Bonifaciu VIII (1294-1303). The Catholic Encyclopedia spune: „Nu se ştie dacă a omis săvârşirea vreunei nelegiuiri – infidelitate, erezie, simonie, imoralitate grosolană şi nefirească, idolatrie, magie, pierderea Ţării Sfinte, moartea Celestinei V, etc… Istoricii protestanţi, în general, şi chiar unii scriitori catolici moderni… îl clasează printre papii ticăloşi, descriindu-l ca pe un om ambiţios, arogant şi de neîmblânzit, precum şi înşelător şi trădător, întregul său pontificat fiind o înşiruire de fapte rele”.12 Nu e necesar să insistăm asupra faptului că nu toate acuzaţiile care i s-au adus au fost adevărate, dar nici nu pot fi toate respinse. In timpul domniei lui, poetul Dante a vizitat Roma şi a descris Vaticanul ca pe un „canal colector al corupţiei”. El a spus despre Bonifaciu (precum şi despre papii Nicolae III şi Clement V) că le sunt destinate „cele mai adânci locuri ale iadului”.

Deşi au căutat să sublinieze anumite trăsături bune ale lui Bonifaciu, „istoricii catolici… admit totuşi violenţa explozivă şi frazeologia jignitoare a câtorva din documentele sale publice”.13 Un exemplu al acestei „frazeologii jignitoare” este afirmaţia lui: „Să te distrezi şi să ai relaţii cu femei sau cu băieţi nu este cu nimic mai mult un păcat decât să-ţi freci mâinile una de alta”.14 Cu alte ocazii, se pare că în acele momente „explozive” L-a numit pe Cristos„ipocrit” şi a mărturisit că este ateu.

Cu toate acestea – şi lucrul acesta pare să fie aproape de necrezut! – acest papă a fost cel care, în 1302, a publicat binecunoscutul „Unam Sanctum” care declara în mod oficial că biserica romano-catolică este singura biserică adevărată, în afara căreia nimeni nu poate să fie mântuit. Mai mult: „Noi deci afirmăm, definim şi declarăm că este necesar pentru mântuire să crezi că fiecare fiinţă omenească este supusă Pontifului Romei”!

Datorită faptului că au existat papi păcătoşi, a fi „supus” papei a ridicat o problemă. Mai trebuia oare să asculţi de un papă păcătos? Răspunsul catolic e acesta: „Un papă păcătos… rămâne un membru al bisericii (vizibile) şi trebuie tratat ca un conducător păcătos şi nedrept pentru care trebuie să ne rugăm, dar de la care nu ne putem retrage ascultarea”.15

Din 1305 până în 1377, palatul papal s-a aflat la Avignon, în Franţa. În acest timp, Petrarca a acuzat casa papală de „viol, adulter şi tot felul de forme de fornicaţie (curvie)”. În multe parohii, oamenii insistau ca preoţii să aibă concubine „ca protecţie pentru propriile lor familii”!16

În timpul Conciliului din Constanţa (Elveţia), trei papi, şi câteodată patru, se blestemau unul pe altul în fiecare dimineaţă şi îşi numeau oponenţii anticrişti, demoni, adulteri, sodomiţi, duşmani ai lui Dumnezeu şi ai oamenilor. Unul dintre aceşti „papi”, Ioan XXIII (1410-1415) – a nu se confunda cu papa din secolul 20 care şi-a luat acelaşi nume şi număr – „a fost acuzat de treizeci şi şapte de martori (majoritatea episcopi şi preoţi) de fornicaţie, adulter, incest, sodomie, simonie, hoţie şi crimă! S-a dovedit printr-un număr foarte mare de martori că a sedus şi a violat trei sute de maici. Secretara lui, Niem, a spus că avusese la Boulogne un harem, unde nu mai puţin de două sute de fete au fost victimele sexualităţii lui perverse”.17 În total, Conciliul l-a acuzat de cincizeci şi patru de fărădelegi dintre cele mai rele.18

Un document de la Vatican oferă această informaţie privitoare la imorala lui domnie: „Excelenţa Sa, papa Ioan, a comis perversitate cu soţia fratelui său, cu maici sfinte, relaţii amoroase cu fecioare, adultere cu cele măritate şi tot felul de fărădelegi sexuale… cu totul dedat somnului şi altor dorinţe carnale, contrazicând total viaţa şi învăţătura lui Cristos… el a fost numit în mod public Diavolul întrupat”.19

Pentru a-şi mări bogăţia, papa Ioan a impozitat aproape orice lucru – inclusiv prostituţia, jocul de noroc şi specula. El a fost numit „cel mai depravat criminal care a stat vreodată pe tronul papal”.20

Despre papa Pius II (1458-1464) s-a spus că ar fi fost tatăl multor copii nelegitimi. El „a vorbit pe faţă despre metodele pe care le folosea să seducă femei. El i-a încurajat pe cei tineri să facă lucrul acesta şi chiar s-a oferit să-i înveţe să folosească metode de autosatisfacere sexuală”.21  Pius a fost urmat de Paul II (1464-1471) care şi-a păstrat o casă plină de concubine. Tiara sa papală întrecea valoarea unui palat.

Apoi a urmat papa Sixtus IV (1471-1484) care şi-a finanţat războaiele prin vânzarea de funcţii bisericeşti celui care oferea preţul cel mai mare” şi „s-a folosit de papalitate pentru a se îmbogăţi pe sine şi rudele sale. Pe opt nepoţi ai săi i-a făcut cardinali, cu toate că unii din ei erau încă băieţi. I-a rivalizat pe Cezari în petreceri luxuoase şi risipitoare. El împreună cu rudele lui au întrecut în bogăţie şi fast vechile familii romane”.23

Papa Inocenţiu VIII (1484-1492) a fost tatăl a şaisprezece copii de la diferite femei. Câţiva din copiii lui şi-au sărbătorit nunţile la Vatican.24 TheCatholic Encyclopedia menţionează doar „doi copii nelegitimi, Franceschetto şi Teodorina” avuţi în anii „tinereţii sale destrăbălate”.25 Asemenea multor altor papi, el a înmulţit funcţiile bisericeşti şi le-a vândut pentru mari sume de bani. El a permis să aibă loc în piaţa catedralei Sf. Petru lupte cu tauri.

Următorul a fost Rodergio Borgia, care şi-a luat numele de Alexandru VI (1492-1503), câştigându-şi numirea sa ca papă prin mituirea cardinalilor. Înainte de a deveni papă, în timp ce era cardinal şi arhiepiscop, a trăit în păcat cu o doamnă din Roma, Vanozza dei Catanei; şi după aceea, cu fiica ei Rosa, cu care a avut cinci copii. În ziua încoronării sale, şi-a numit fiul – un tânăr cu un caracter rău şi cu obiceiuri josnice – ca arhiepiscop de Valencia.26 Mulţi îl consideră pe Alexandru VI ca cel mai stricat papă din perioada Renaşterii. A trăit în incest public cu cele două surori ale sale şi cu propria-i fiică, Lucreţia, de la care, se spune, a avut un copil.27

În 31 octombrie 1501, a condus o orgie sexuală la Vatican – un banchet la care au luat parte cincizeci de fete goale care au dansat şi i-au servit pe musafiri – şi a oferit premii bărbatului care era în stare să copuleze de cele mai multe ori.28

Conform revistei Lifepapa Paul III (1534-1549) pe când era cardinal avusese trei fii şi o fiică. În ziua încoronării sale a celebrat botezul celor doi strănepoţi ai lui. I-a numit cardinali pe doi din nepoţii săi adolescenţi, a sponsorizat festivaluri de cântăreţi, dansatori şi comici, şi a căutat sfatul astrologilor.29

Papa Leo X (1513-1521) s-a născut în 11 decembrie 1475. A primit tonsura la vârsta de 7 ani, a fost făcut abate la 8 ani şi cardinal la 13! The Catholic Encyclopedia spune că „s-a dedat fără reţinere unor petreceri ce s-au desfăşurat într-o abundenţă risipitoare. Era posedat de o dragoste de plăceri nesăţioasă… Îi plăcea să dea banchete şi petreceri foarte scumpe, însoţite de chefuri şi beţii”.30 Desenul de mai jos prezintă bula papei Leo X. Pe o parte a sigiliului de plumb apar apostolii Petru şi Pavel, pe cealaltă numele şi titlul papei. Cuvântul „bulă” (de la un cuvânt latinesc legat de ceva rotund) a fost mai întâi folosit pentru sigilii care autentificau documente papale, iar mai târziu au desemnat înseşi documentele. Astăzi folosim în mod obişnuit cuvântul „buletin” care provine din aceeaşi sursă.

În vremea aceea, Martin Luther, în timp ce era tânăr preot al bisericii papistaşe, a făcut o călătorie la Roma. Când a aruncat prima privire asupra oraşului celor şapte coline, a căzut la pământ şi a spus: „Sfântă Romă, te salut”. Nu i-a trebuit însă prea mult timp ca să vadă că Roma era orice altceva în afară de oraş sfânt. Nelegiuirea se afla în toate păturile clerului. Preoţii spuneau glume indecente şi erau extrem de lumeşti, chiar şi în timpul liturghiei. Curtea papală era servită la cină de douăsprezece fete goale.31 „Nimeni nu-şi poate imagina ce păcate şi ticăloşii se comit la Roma”, spunea el, „ele trebuie văzute şi auzite pentru a fi crezute. De aceea obişnuiesc romanii să spună: ,Dacă există un iad, Roma este clădită pe el'”.

Într-o zi în timpul vizitei lui Luther la Roma, el a observat o statuie aflată pe una din străzile ce ducea la catedrala Sf. Petru – statuia unui papă de sex feminin. Datorită faptului că statuia era un obiect de dezgust pentru papi, nici un papă nu trecea vreodată pe acea stradă. „Sunt uimit”, spunea Luther, „cum de permit papii ca acea statuie să rămână acolo”.32 La patruzeci de ani după moartea lui Luther, statuia a fost îndepărtată de papa Sixtus V.

Deşi The Catholic Encyclopedia consideră istoria papesei Ioana ca un simplu basm, oferă următorul rezumat: „Potrivit lui Leo IV (847-855), englezulIoan de Mainz care a ocupat scaunul papal timp de doi ani, şapte luni şi patru zile a fost chipurile o femeie. Pe când era fată, a fost dusă la Atena în haine bărbăteşti de către iubitul ei şi acolo a înregistrat un astfel de progres la învăţătură, încât nu avea egal. A venit la Roma, unde a predat ştiinţa, şi în modul acesta a atras atenţia celor învăţaţi… şi în cele din urmă a fost aleasă ca papă, dar, rămânând gravidă de la unul din servitorii ei de încredere, ea a dat naştere unui copil în timpul unei procesiuni care începea la catedrala Sf. Petru şi sfârşea la Lateran… Acolo a murit aproape imediat şi se spune că a fost îngropată în acelaşi loc”.33

A existat oare cu adevărat o femeie papă? Înainte de Reformă, care a scos la iveală atâtea rătăciri în biserica romano-catolică, istoria a fost crezută de cronicari, episcopi şi de înşişi papii. The Catholic Encyclopedia spune: “În secolele 14 şi 15, această papesă era deja considerată ca personaj istoric, de a cărei existenţă nu se îndoia nimeni. Şi-a avut locul ei printre busturile sculptate care se aflau în catedrala din Siena. Sub Clement VII (1592-1595) şi la cererea lui, ea a fost transformată în papa Zaharia. Ereticul Hus, în apărarea falsei sale învăţături în faţa Conciliului din Constanţa, s-a referit la papesă, şi nu s-a găsit nici unul care să pună sub semnul întrebării realitatea existenţei ei”.34 Unii s-au întrebat cum a putut papa Clement să „transforme” o papesă cu numele Ioana într-un papă cu numele de Zaharia la secole după moartea ei!

Menţionând imoralitatea grosolană care a existat în vieţile unor papi, nu dorim să lăsăm impresia că toţi papii au fost la fel de răi ca cei menţionaţi. Credem însă că aceste mărturii slăbesc în mod serios puterea doctrinei „succesiunii apostolice”, pretenţia că biserica romano-catolică este singura biserică adevărată, pentru că afirmă că poate trasa o linie de papi până la Petru. Este acesta oare un punct important? Dacă da, trebuie incluşi fiecare dintre aceşti papi, chiar şi cei care au fost cunoscuţi ca fiind imorali şi cruzi. Există chiar şi posibilitatea unui papă de sex feminin – fapt care ar fi în mod evident inconsecvent cu orientarea romano-catolică – ca succesiunea să fie completă! Dar mântuirea nu depinde de trasarea unei linii de papi până la Petru, nici de un sistem religios care pretinde că îl reprezintă pe Cristos. Mântuirea se află numai în Cristos Însuşi.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s