CARTEA LUI TOBIT

Cartea lui Tobit sau pe scurt Tobit este o carte din Septuaginta – conţinând 14 capitole, a fost probabil scrisă în limba aramaică, mai ales ca între documentele de la Qumran s-au găsit fragmente aramaice ale cărţii. Autorul cărţii este necunoscut.

Conţinutul cărţii

Cartea începe cu istoria unui israelit drept din tribul lui Neftali, pe nume Tobit (care înseamnă “[YHWH este] dumnezeul meu”, ebr. טובי or טוביהו, gr. Τωβίτ), care locuia în Ninive după deportarea triburilor Israelului de Nord în Asiria în anul 721 î.Hr., sub Sargon al II-lea, primele doua capitole şi jumătate fiind scrise la persoana întâi iar restul la persoana a treia. Tobit a fost remarcat de către Arhanghelul Rafail pentru eforturile sale de a înmormânta în modul cuvenit israeliţii măcelăriţi de Sanherib, lucru pentru care regele i-a confiscat averea şi l-a exilat. După moartea lui Sanherib, i se permite întoarcerea la Ninive, dar pe drum, din nou, îngroapă un om care fusese ucis pe stradă. În acea noapte, el adoarme sub cerul liber şi este orbit de o pasăre care se uşurează pe ochii lui. Acest lucru îi aduce mari necazuri în căsnicie, şi, în cele din urmă, el se roagă să moară.

În acelaşi timp, în Media, o tânără femeie pe nume Sara se roagă să-şi găsească moartea din disperare. Ea pierduse şapte soţi din cauza demonului senzualităţii (Asmodeu), care răpea şi ucidea fiecare bărbat cu care se căsătorea, chiar în noaptea nunţii şi înainte ca acea căsătorie să se consume. Dumnezeu îl trimite pe Arhanghelul Rafail (care înseamnă “Dumnezeu vindecă”) deghizat în om, să îl vindece pe Tobit şi să o elibereze pe Sara de demon.

Cea mai mare parte a povestirii este dedicată fiului lui Tobit, Tobiah sau Tobiyah (greacă: Τωβίας/ Tobias), care este trimis de tatăl său să recupereze o sumă de bani pe care Tobit o depozitase cu ceva vreme înainte în îndepărtata ţară Media. Rafail se prezintă ca fiind neamul lui Tobit, Azaria, şi se oferă să-l ajute şi să-l protejeze în călătoria sa. Sub îndrumarea lui Rafail, Tobias călătoreşte spre Media, însoţit şi de câinele său. Pe drum, el este atacat de un peşte gigantic, a cărui inimă, ficat şi vezica biliară sunt extrase pentru a fi folosite ca medicamente.

La sosirea în Media, Rafail îi povesteşte lui Tobias despre frumoasa Sara, cu care Tobias se poate căsătorii deoarece ea are legături de rudenie cu tribul său. Rafail îl instruieşte pe tânăr să ardă ficatul şi inima peştelui pentru a alunga demonul atunci când îl va ataca în timpul nopţii. Cei doi se căsătoresc, iar fumul organelor arse alungă demonul departe, în Egiptul de Sus, unde Rafail îl ajunge şi îl înlănţuie. Între timp, tatăl Sarei sapă în secret un mormânt în care să-l îngroape pe Tobias (pe care îl presupune mort). Surprins de faptul ca ginerele său este încă viu şi este bine, el ţine o petrecere de nuntă de două ori mai lungă şi umple în secret groapa pe care o săpase. Deoarece el nu poate pleca de la petrecerea de nuntă, Tobias îl trimite pe Rafail să îi aducă banii tatălui său.

După petrecere, Tobias şi Sara se reîntorc în Ninive. Acolo, Rafail îi spune tânărului să folosească vezica biliară a peştelui ca să vindece orbirea tatălui său. Apoi, Rafail îşi dezvăluie adevărata identitate şi se reîntoarce în Împărăţia Cerurilor. Tobit cântă un imn de laudă. El îi spune fiului său să plece din Ninive înainte ca Dumnezeu să o distrugă, după cum profeţise. După rugăciune, Tobit moare, fiind la o vârstă înaintată. După înmormântarea tatălui său, Tobias se reîntoarce la Media cu întreaga sa familie.

În Noul Testament

În Noul Testament, saducheii îl ispitesc pe Iisus cu exemplul femeii care a avut șapte bărbați unul după altul (e.g., Marcu 12, 20-22) care poate fi o aluzie la povestea din aceasta carte, cu Tobias, fiul dreptului Tobit, ca ultimul soţ al Sarei. Este de remarcat că lipsa de copii a Sarei este o aluzie la faptul că ea este numită după Sara, soţia lui Avraam.

————————————————————————————————–

CARTEA LUI TOBIT

 

 

CAPITOLUL 1
Neamul lui Tobit. Frica de Dumnezeu si napasta batranului Tobit.

l. Cartea istoriei lui Tobit, fiul lui Tobiel, al lui Ananiel, al lui Aduel, al lui Gabael, din neamul lui Asiel, din semintia lui Neftali,
2. Care, in zilele lui Salmanasar, regele Asiriei, a fost luat in robie din Tisbe, care se afla la miazazi de Cades Neftali, in Galileea de sus, mai sus de Hator, retras spre apus, si la miazanoapte de Sefat.
3. Eu, Tobit, in toate zilele vietii mele am umblat pe caile adevarului si ale dreptatii si am facut multe binefaceri fratilor mei si poporului meu, care venise impreuna cu mine la Ninive, in tara Asiriei.
4. Cand traiam eu in tara mea, in pamantul lui Israel, fiind inca tanar, toata semintia lui Neftali, strabunul meu, s-a despartit de casa lui David si de Ierusalim. Acesta fusese ales dintre toate triburile lui Israel pentru jertfele lor; acolo fusese zidit templul in care locuieste Cel Preainalt si Sfintit pentru toate neamurile viitoare.
5. Toti fratii mei si casa lui Neftali jertfeau vitelului lui Baal pe care-l facuse Ieroboam, regele lui Israel, la Dan, pe muntii Galileii.
6. Ma duceam adesea singur la Ierusalim, de sarbatori, ca sa implinesc legea ce indatoreaza pe tot Israelul pentru totdeauna. Ma duceam la Ierusalim cu parga din roade si din animale, cu dijma din vite si cu prima tunsoare a oilor.
7. Si le dam preotilor, fiii lui Aaron, pentru jertfelnic, iar o zeciuiala din vin si grau, din masline, din rodie si din celelalte roade ale pamantului o dadeam fiilor lui Levi care slujeau in Ierusalim; a doua zeciuiala o vindeam si in fiecare an ma duceam si o cheltuiam la Ierusalim;
8. Iar o a treia o dadeam orfanilor, vaduvelor si strainilor care locuiesc cu Israelitii; le-o aduceam ca dar din trei in trei ani. Noi o mancam, credinciosi in acelasi timp sfaturilor Deborei, mama tatalui meu, Ananiel, caci eu, dupa moartea tatalui meu, am ramas orfan.
9. Ajungand in varsta barbateasca, mi-am luat de femeie pe Ana, din neamul nostru si ea mi-a nascut pe Tobie.
10. Si cand am fost dus in robie la Ninive, toti fratii mei si toti cei de un neam cu mine au mancat din mancarurile acelora.
11. Iar eu mi-am pazit sufletul si n-am mancat,
12. Caci mi-am adus aminte de Dumnezeu cu toata inima mea.
13. Si mi-a daruit Cel Preainalt mila si bunavointa inaintea lui Salmanasar si am fost omul lui de incredere.
14. M-am dus in Media si am dat lui Gabael, fratele lui Gabri, din Raghesul Mediei, zece talanti de argint sa-i pastreze.
15. Iar daca a murit Salmanasar, s-a facut rege in locul lui fiul sau, Sanherib; caile Mediei s-au inchis, si eu nu m-am mai putut duce in Media.
16. In zilele lui Salmanasar am facut multe binefaceri fratilor mei de neam:
17. Celor flamanzi le dadeam painea mea, celor goi, hainele mele, si de vedeam pe careva din neamul meu mort si aruncat peste zidurile Ninivei, il ingropam.
18. Ba am ingropat pe ascuns si pe aceia pe care i-a ucis regele Sanherib, cand se intorceau fugari din Iudeea. Sanherib a ucis multi Israeliti in mania sa. Si a cautat regele trupurile si nu le-a gasit.
19. Si s-a dus unul dintre niniviteni si m-a parat la rege, ca eu i-am ingropat, si atunci eu m-am ascuns. Afland insa ca ma cauta sa ma ucida, de frica am fugit din cetate.
20. Si mi s-a jefuit atunci toata averea mea si nu mi-a ramas nimic, decat numai Ana, femeia mea, si fiul meu, Tobie.
21. Dar n-au trecut patruzeci de zile, si regele a fost ucis de cei doi fii ai sai care au fugit in muntii Araratului. In locul lui s-a facut rege Asarhadon, fiul sau, care a pus pe Ahiacar, fiul fratelui meu, Anael, peste toate veniturile regatului sau si peste toata Carmuirea casei lui.
22. Si a mijlocit Ahiacar pentru mine si m-am intors la Ninive. Ahiacar insa era si paharnic si pastratorul sigiliului, carmuitor al casei si vistiernic. Si Asarhadon l-a pus al doilea dupa el, si el era fiul fratelui meu.

CAPITOLUL 2
Orbirea lui Tobit si rabdarea lui.

l. Iar cand m-am intors eu la casa mea si mi-au fost dati inapoi Ana, femeia mea, si fiul meu, Tobie, in ziua Cincizecimii, sarbatoarea Saptamanilor, s-a pregatit la mine un pranz bun si m-am asezat la masa.
2. Si vazand eu multele mancaruri, am zis catre fiul meu: “Mergi si adu sa manance cu noi un sarac cu inima credincioasa, dintre fratii nostri, robi in Ninive, iar eu te astept”.
3. Si a venit el si a zis: “Tata, unul din neamul nostru este sugrumat si aruncat in piata”.
4. Atunci eu, in loc sa stau sa mananc, am iesit repede si l-am dus intr-o casa pana dupa asfintitul soarelui.
5. Si apoi, intorcandu-ma, m-am spalat si mi-am mancat painea cu intristare.
6. Atunci mi-am adus aminte de proorocia lui Amos, care zice: “Praznuirile voastre se vor preface in jale si toate cantarile voastre in tanguire”. Si am plans.
7. Iar daca a asfintit soarele, m-am dus si, sapand o groapa, l-am ingropat.
8. Vecinii insa radeau de mine si ziceau: “Tot nu se teme ca va fi ucis pentru fapta asta; a mai fost fugar si iata iar se apuca de ingropat mortii”.
9. Si chiar in noaptea aceea, dupa ce m-am intors de la inmormantare, fiind necurat, m-am culcat sa dorm afara linga zidul curtii, cu fata descoperita.
10. Si n-am bagat de seama ca pe zid erau vrabii. Si pe cand stam cu ochii deschisi, vrabiile au lasat de sus necuratie in ochii mei si am facut albeata. Si m-am dus eu la doctori, pentru ingrijire. Ei mi-au uns ochii cu o alifie, dar am ramas orb. Fratii au ramas adanc intristati de aceasta. Ahiacar a purtat grija de intretinerea mea timp de doi ani, inainte de a pleca la Elimaida.
11. Si atunci Ana, femeia mea, a luat de lucru ca muncitoare, sa toarca lana si sa teasa panza.
12. Ea aducea lucrul facut si i se platea; si o data, peste plata, a primit ca dar un ied pentru mancare.
13. Si venind acasa, iedul a inceput sa zbiere; si eu am intrebat pe femeie: “De unde este iedul acesta? Nu cumva este de furat? Da-l stapanului lui, caci nu se cuvine sa mancam de furat”.
14. Atunci ea mi-a raspuns: “Mi-a fost daruit peste plata”. Si eu n-am crezut-o si i-am zis sa-l dea stapanului si m-am inrosit inaintea ei. Ea insa mi-a raspuns: “Unde-ti sunt milosteniile si faptele tale cele bune? Toata lumea stie ce ti-au adus”.

CAPITOLUL 3
Rugaciunea batranului Tobit si a Sarei.

1. si cu sufletul adanc intristat, am suspinat, am plans si m-am rugat cu durere, zicand:
2. “Drept esti Tu, Doamne, si toate lucrurile Tale sunt drepte si caile Tale sunt mila si adevar, si Tu esti judecatorul lumii!
3. Adu-ti aminte de mine si cauta spre mine si nu ma pedepsi pentru pacatele mele si pentru greselile mele si ale parintilor mei. Caci noi am pacatuit inaintea Ta!
4. Si am calcat poruncile Tale, si Tu ne-ai dat spre jaf la robie si la moarte, ca sa fim pilda de batjocura si de ocara la toate popoarele printre care Tu ne-ai risipit!
5. Si acum toate hotararile Tale sunt drepte, cand Tu faci cu mine dupa pacatele mele si dupa pacatele parintilor mei, pentru ca n-am implinit poruncile Tale si n-am umblat intru adevar inaintea Ta.
6. Fa deci cu mine ceea ce binevoiesti! Porunceste sa mi se ia duhul, ca sa ma desfac si sa ma intorc in pamant, fiindca mi-e mai bine sa mor decat sa traiesc, caci mi s-au facut invinuiri nedrepte si sunt cumplit de amarat! Porunceste sa fiu scapat de aceasta povara in locasul de veci, si nu-ti intoarce fata Ta de la mine!”
7. Tot in ziua aceea s-a intamplat ca si Sara, fiica lui Raguel din Ecbatana Mediei, sa sufere ocari de la una din slujnicele tatalui sau,
8. Pentru ca ea fusese maritata dupa sapte barbati. Si Asmodeu, duhul cel rau, ii ucisese inainte de a trai ea cu ei! Si-i zicea slujnica: “Da, tu esti cea care ti-ai ucis barbatii? Caci, iata, ai fost data in casatorie la sapte, si n-ai avut noroc de nici unul!
9. Daca barbatii tai au murit, nu trebuie sa ne pedepsiti pe noi. Du-te si tu dupa ei, ca sa nu vedem de la tine fiu sau fiica niciodata!”
10. Auzind acestea, in acea zi ea s-a intristat foarte tare, plangea cu hohote si s-a suit in camera tatalui sau cu gandul sa se spanzure, dar chibzuind ea, gandi: “Sunt singura la tatal meu. De voi face aceasta, va fi necinstire pentru el si voi cobori batranetea lui cu amaraciune in locasul mortilor. As face mai bine sa nu ma spanzur, ci sa rog pe Domnul sa-mi dea moarte, ca sa nu mai aud ocari in viata mea!”
11. Si in clipa aceea, intinzand bratele spre fereastra se ruga astfel: “Binecuvantat esti Tu, Doamne Dumnezeul meu si binecuvantat sa fie numele Tau cel sfant si slavit in veci! Sa Te binecuvanteze pe Tine toate fapturile Tale in veci!
12. Si acum catre Tine, Doamne, imi intorc ochii si fata mea si ma rog.
13. Ia-ma de pe pamantul acesta si nu-mi da sa mai aud ocari!
14. Tu stii, Doamne, ca sunt curata, ca nici un barbat nu s-a atins de mine.
15. Si nu mi-am necinstit numele, nici numele tatalui meu in pamantul robiei mele. Sunt singura la tatal meu, el n-are alt copil ca sa-l mosteneasca, nici frate pe langa el, nici ruda, pentru care sa fiu pastrata spre a-i fi sotie. Pana acum am pierdut sapte barbati. De ce as mai trai? Iar daca Tu nu binevoiesti sa faci sa mor, atunci binevoieste a cauta spre mine si a ma milui, ca sa nu mai aud ocari!”
16. Si a fost auzita rugaciunea amandurora inaintea slavei marelui Dumnezeu.
17. Si Rafael a fost trimis sa-i vindece pe amandoi: sa ridice albeata lui Tobit, ca sa vada cu ochii sai lumina lui Dumnezeu si sa dea pe Sara, fiica lui Raguel, de sotie lui Tobie, fiul lui Tobit, legand pe Asmodeu, duhul cel rau; caci Tobie era menit s-o mosteneasca. Si in acelasi timp Tobit, dupa intoarcere, a intrat in casa sa, iar Sara, fiica lui Raguel, s-a coborat din foisorul sau.

CAPITOLUL 4
Tobit povatuieste pe fiul sau a pazi poruncile lui Dumnezeu si-i destainuieste cei zece talanti dati lui Gabael.

l. In ziua aceea si-a adus aminte Tobit de argintul pe care-l incredintase spre pastrare lui Gabael in Raghesul Mediei.
2. Si el si-a zis in sine: “Eu mi-am cerut moarte. As face bine sa chem pe fiul meu Tobie, ca sa-i spun de acesti talanti pana nu mor!”
3. Si chemandu-l, i-a zis: “Fiule, cand voi muri, sa ma ingropi si sa nu parasesti pe mama ta; cinsteste-o in toate zilele vietii tale, fa ce-i place ei si sa nu-i pricinuiesti amaraciuni!
4. Adu-ti aminte, fiule, ca ea a infruntat multe primejdii pentru tine, cand te-a purtat in pantece. Si cand ea va muri, s-o ingropi langa mine in acelasi mormant.
5. Adu-ti aminte in toate zilele, fiule, de Domnul Dumnezeul nostru si sa nu doresti a gresi si a calca poruncile Lui. Sa faci fapte bune, in toate zilele vietii tale, si sa nu umbli pe caile nedreptatii.
6. Caci daca tu lucrezi intru adevar, vei izbuti in toate lucrarile tale, ca toti cei ce umbla dupa adevar!
7. Da milostenie din averea ta si sa nu aiba ochiul tau parere de rau cand vei face milostenie. De la nici un sarac sa nu-ti intorci fata ta, si atunci nici de la tine nu se va intoarce fata lui Dumnezeu.
8. Cand ai mult, da mai mult; daca ai putin da mai putin, dar nu pregeta sa faci milostenie.
9. Si-ti vei aduna prin aceasta vistierie bogata pentru zile grele,
10. Ca milostenia izbaveste de la moarte si nu te lasa sa te cobori in intuneric.
11. In fata Celui Preainalt, milostenia este dar bogat pentru toti cei ce o fac.
12. Pazeste-te, fiule, de orice desfranare! Sa-ti iei femeie din semintia tatalui tau, si sa nu-ti iei femeie straina, caci noi suntem fii de prooroci. Parintii nostri din vechime sunt Noe, Avraam, Isaac si Iacov. Adu-ti aminte, fiule, ca ei cu totii si-au luat femei din mijlocul fratilor lor si au fost binecuvantati in fiii lor, si urmasii lor vor mosteni pamantul.
13. Asadar, fiule, sa iubesti pe fratii tai, si sa nu te mandresti in inima ta fata de fratii tai si fata de fiii si fiicele poporului tau, incat sa nu-ti iei femeie de la ei, pentru ca din mandrie izvoraste pieire si mare neoranduire, iar din lene, saracie si lipsa mare, caci lenea este mama foamei.
14. Plata celor care lucreaza pentru tine nu o amana pe maine, ci da-le-o indata, caci si tie ti se va rasplati, de vei sluji lui Dumnezeu. Ia seama, fiul meu, in toate lucrarile tale si fii bine crescut in toata purtarea ta!
15. Ceea ce urasti tu insuti, aceea nimanui sa nu faci. Vin pana la imbatare sa nu bei si betia sa nu calatoreasca cu tine pe cale!
16. Da celui flamand din painea ta si celui gol din hainele tale. Din toate cate ai din belsug, fa milostenie, si sa nu-i para rau ochiului tau cand vei face milostenie!
17. Fii darnic cu painea si cu vinul tau la mormantul celor drepti, dar pacatosilor sa nu dai!
18. De la tot inteleptul sa ceri sfat si sfatul folositor sa nu-l dispretuiesti.
19. Binecuvinteaza pe Domnul Dumnezeu in tot timpul si cere de la El sa calauzeasca caile tale si ca toate gandurile tale sa izbandeasca, caci intelepciunea nu este data la tot neamul, si Domnul da tot binele si, pe cine voieste, il ridica sau il coboara pana in adancul locasului mortilor. Tine minte deci, fiule, poruncile mele si sa nu se stearga ele din inima ta.
20. Si acum iti descopar ca am dat zece talanti de argint in pastrarea lui Gabael, fiul lui Gabri, din Raghesul Mediei. Nu te teme, fiule, ca am saracit! Tu ai o mare bogatie, daca te vei teme de Domnul si, indepartandu-te de orice pacat, vei face cele placute inaintea Lui”.

CAPITOLUL 5
Trimiterea lui Tobie si insotirea lui de catre inger in Raghesul Mediei.

l. Si raspunzand, Tobie a zis: “Tata, voi face tot ce mi-ai poruncit!
2. Dar cum voi putea sa primesc argintul? El nu ma cunoaste pe mine, si nici eu nu-l cunosc pe el. Ce semn de recunoastere ii voi da, ca sa ma creada si sa-mi dea argintul? Si nu cunosc nici drumurile pentru aceasta calatorie in Media”.
3. Atunci tatal i-a dat inscrisul si i-a zis: “Gaseste-ti un om care sa te intovaraseasca si ii voi plati eu si du-te dupa argint pana sunt inca in viata!”
4. Si s-a dus Tobie sa caute omul si s-a intalnit cu Rafael. Acesta era inger, dar el nu stia.
5. Si i-a zis: “Poti sa mergi cu mine la Raghesul Mediei? Cunosti tu locurile acelea?”
6. Si ingerul i-a raspuns: “Pot sa merg cu tine si stiu drumul; ba chiar am gazduit la Gabael, fratele nostru!”
7. Atunci Tobie i-a zis: “Asteapta-ma, am sa spun tatalui meu”.
8. Si acela a zis: “Du-te, numai nu zabovi!”
9. Si a venit el si a zis catre tatal sau: “Iata, mi-am gasit tovaras!” Iar tatal a zis: “Cheama-l la mine, ca sa aflu din ce semintie este el si daca este om de incredere ca sa mearga cu tine”.
10. Si l-a chemat, si a venit acela si s-au imbratisat.
11. A intrebat Tobit: “Spune-mi, frate, din ce semintie si din ce neam esti?”
12. Si ingerul a raspuns: “Semintie si neam cauti tu sau simbrias, care sa intovaraseasca pe fiul tau?” Iar Tobit a zis catre el: “Frate, vreau sa-ti stiu neamul si numele tau!”
13. Zis-a acela: “Eu sunt Azaria al lui Anania cel mare, din neamul fratilor tai”.
14. Atunci Tobit i-a zis: “Frate, du-te cu bine si nu te supara pe mine ca te-am intrebat de semintia si neamul tau! Tu-mi esti frate dintr-un neam bun si cinstit. Eu am cunoscut pe Anania si pe Ionatan, feciorii lui Simei cel Mare; am fost impreuna la Ierusalim, ca sa ne inchinam, cu parga si cu zeciuieli din roade, caci noi nu ne-am lasat ademeniti de ratacirea fratilor nostri. Tu, frate, esti de neam bun si cinstit.
15. Dar spune-mi: Ce plata trebuie sa-ti dau eu? Iti dau o drahma pe zi si toate cele de trebuinta pentru tine ca si pentru fiul meu,
16. Si-ti voi mai adauga inca la plata, daca va veti intoarce cu bine”.
17. Si asa s-au inteles. Atunci tatal a zis catre Tobie: “Fii gata de drum si plecati cu bine”. Si fiul sau a pregatit cele pentru drum, iar tatal i-a mai zis: “Du-te cu omul acesta si Dumnezeu, Cel care locuieste in ceruri, va indrepta calea voastra si ingerul Lui va merge impreuna cu voi!” Si amandoi au iesit sa plece si s-a dus cu ei si cainele tanarului.
18. Iar Ana, mama lui, a plans si a zis catre Tobit: “De ce ai trimis tu pe fiul nostru? Nu era el, oare, toiagul batranetilor noastre, cand intra si iesea inaintea noastra?
19. Nu da intaietate argintului. Sa fie acesta ca gunoiul inaintea fiului nostru.
20. Caci cat ne e randuit de la Domnul sa traim avem destul pentru aceasta”.
21. Iar Tobit a zis catre ea: “Nu te intrista, sora! Caci el se va intoarce sanatos si-l vor vedea ochii tai,
22. Caci un inger bun va merge impreuna cu el, si va avea izbanda la drum si se va intoarce sanatos!”
23. Si a incetat ea de a mai plange.

CAPITOLUL 6
Calatoria lui Tobie; prinderea pestelui, luarea maruntaielor lui pentru vindecari si sfatul ingerului pentru casatorie.

1. Iar calatorii au ajuns seara la fluviul Tigru si s-au oprit peste noapte acolo.
2. Si tanarul s-a dus sa se spele, dar din fluviu a sarit un peste si a vrut sa inghita pe tanar.
3. Atunci ingerul a zis catre el: :Prinde acest peste!” Si tanarul a apucat pestele si l-a tarat pe uscat.
4. Si i-a zis ingerul: “Spinteca pestele si i-ai inima, ficatul si fierea, si pastreaza-le!”
5. Si a facut tanarul cum i-a zis ingerul, iar pestele l-au fript si l-au mancat.
6. Si au plecat amandoi mai departe si au ajuns la Ecbatana.
7. Si a zis tanarul catre inger: “Frate Azaria, pentru ce sunt bune ficatul, inima si fierea acestui peste?”
8. Si acela i-a raspuns: “De-l chinuie pe cineva un demon sau un duh rau, se afuma barbatul sau femeia aceea cu inima si ficatul si nu-l va mai munci.
9. Iar cu fierea se unge la ochi omul care are albeata, si se vindeca”.
10. Iar daca s-au apropiat de Ecbatana,
11. A zis ingerul catre tanar: “Frate, acum avem sa poposim la Raguel, ruda ta, care are o fata cu numele Sara.
12. Am sa vorbesc de ea ca sa ti-o dea de femeie, ca tie ti-e dat s-o mostenesti, fiindca esti din neamul ei, iar fata este frumoasa si desteapta.
13. Deci, sa ma asculti pe mine, ca eu am sa graiesc cu tatal ei, si cand ne vom intoarce din Raghes vom face nunta. Eu cunosc pe Raguel. El n-are sa vrea s-o dea dupa barbat strain, impotriva legii lui Moise, fiindca s-ar face vinovat de moarte, caci mostenirea se cuvine s-o primesti tu, iar nu altul”.
14. Atunci tanarul a zis catre inger: “Frate Azaria, eu am auzit ca aceasta fata a fost maritata cu sapte barbati si ca toti au pierit in camera de nunta. Eu insa sunt singur la tata si ma tem ca nu cumva intrand la ea sa mor ca si ceilalti. Pe ea o iubeste un demon care nu face rau nimanui, decat numai celor ce se apropie de ea.
15. Si de aceea ma tem ca nu cumva sa mor si sa cobor viata tatalui si a mamei mele in mormant prin intristarea dupa mine, caci ei n-au alt fiu care sa-i ingroape”.
16. Si i-a zis ingerul: “Oare ai uitat cuvintele pe care ti le-a spus tatal tau, ca sa-ti iei femeie din neamul tau? Asculta-ma deci pe mine, frate. Ea trebuie sa fie femeia ta, iar de demon nu te nelinisti! Chiar in noaptea aceasta au sa ti-o dea de femeie.
17. Deci, cand vei intra in camera de nunta, sa iei catuia, sa pui in ea inima si ficatul pestelui si sa afumi; si demonul va simti mirosul si se va departa si nu se va mai intoarce niciodata,
18. Si cand va trebui sa te apropii de ea, ridicati-va amandoi si sa strigati catre milostivul Dumnezeu, si El va va mantui si va va milui. Nu te teme, caci ea este menita din veac pentru tine si tu o vei mantui, si ea va merge cu tine, si stiu ca vei avea de la ea copii”.
19. Si ascultand Tobie acestea, a iubit-o si sufletul lui s-a lipit de ea foarte.

CAPITOLUL 7
Raguel, din indemnul ingerului, da pe Sara, fata sa, sotie lui Tobie.

l. Si sosind ei la Ecbatana, s-au dus la casa lui Raguel, iar Sara i-a intampinat si i-a salutat si au salutat-o si ei, si ea i-a dus in casa.
2. Si a zis Raguel catre Edna, femeia sa: “Cat de bine seamana acest tanar, cu Tobit, fratele meu!”
3. Si i-a intrebat Raguel: “De unde sunteti voi, fratilor?” Iar ei au raspuns: “Noi suntem fiii lui Neftali, care sunt robi la Ninive”.
4. Si i-a mai intrebat Raguel: “Cunoasteti voi pe fratele nostru, Tobit?” Si ei au raspuns: “Cunoastem”. Apoi el i-a intrebat: “E sanatos?”
5. Si ei au raspuns: “Este in viata, este sanatos”. Si Tobie a adaugat: “El este tatal meu”.
6. Atunci Raguel s-a aruncat la gatul lui si l-a sarutat si a plans.
7. Apoi a vorbit si a zis: “Binecuvantat sa fii copilul meu! Tu esti fiul unui om foarte bun si cinstit”. Auzind insa ca Tobit a pierdut vederea, s-a intristat si a plans.
8. Si a plans si Edna, femeia lui, si fata lui, Sara.
9. Si asa i-a primit foarte bine, si au junghiat un berbec si le-au dat mancare din belsug.
10. Iar Tobie a zis catre Rafael: “Frate Azaria, graieste de cele ce mi-ai spus pe cale si sa se tocmeasca si lucrul acesta”.
11. Si el a spus vorba aceasta lui Raguel, si Raguel a zis catre Tobie: “Mananca, bea si te veseleste, ca tie ti se cuvine sa iei pe fata mea! Dar am sa-ti spun adevarul. Eu am maritat pe fata mea cu sapte barbati si cand intrau la ea, mureau chiar in noaptea aceea. Dar tu fii vesel acum”. Si a zis Tobie: “Nu voi manca nimic aici, pana cand nu va tocmiti si nu va invoiti cu mine!” Iar Raguel a zis: “Ia-o chiar acum caci ti se cade. Tu esti fratele ei si ea este sora ta! Milostivul Dumnezeu sa va faca parte de toate cele bune!”
12. Si a chemat pe Sara, fiica sa si, luand-o de mana, a dat-o lui Tobie de femeie si a zis:
13. “Iata, dupa legea lui Moise, ia-o si du-o la tatal tau!” Si i-a binecuvantat.
14. Si chemand pe Edna, femeia sa, si luand o hartie, a scris invoiala si a pecetluit-o; apoi au inceput a manca.
15. Si a chemat Raguel pe Edna, femeia sa, si a zis: “Pregateste, soro, cealalta camera de culcare si du-o acolo”.
16. Si facand cum a zis el, a dus-o acolo, si aceasta a plans, si impartasind si ea lacrimile fiicei satle, i-a zis:
17. “Indrazneste, fiica! Domnul cerului si al pamantului iii va da bucurie in locul intristarii. Indrazneste, fiica!”

CAPITOLUL 8
Casatoria lui Tobie cu Sara; rugaciunea lor, ospatul nuntii si inzestrarea.

l. Si dupa ce au sfarsit cina, au condus pe Tobie la Sara, in camera.
2. Iar acesta, mergand, si-a adus aminte de cuvintele lui Rafael si a luat catuia si a pus inima si ficatul pestelui si a afumat.
3. Si simtind demonul mirosul acesta, a fugit in partile de sus ale Egiptului, si ingerul l-a legat.
4. Iar cand au ramas numai amandoi in camera, Tobie s-a sculat din pat si a zis: “Scoala, soro, sa ne rugam ca sa ne miluiasca Domnul!”
5. Si a inceput Tobie a zice: “Binecuvantat esti Tu, Dumnezeul parintilor nostri, si binecuvantat este numele Tau cel sfant si slavit intru toti vecii! Sa Te binecuvanteze pe Tine cerurile si toate fapturile Tale!
6. Tu ai facut pe Adam si Tu ai facut pe Eva, femeia lui, pentru a-i fi ajutor si sprijin, si din ei s-a nascut neamul omenesc. Tu ai zis: “Nu este bine sa fie omul singur; sa-i facem un ajutor asemenea lui”.
7. Si acum, Doamne, nu placerea o caut, luand pe sora mea, ci o fac cu inima curata. Binevoieste deci a avea mila de ea si de mine si a ne duce impreuna pana la batranete!”
8. si a zis si ea cu el: “Amin!”
9. Apoi au dormit amandoi linistiti in noaptea aceea.
10. Iar Raguel, sculandu-se, s-a dus si a sapat o groapa, zicand: “Nu cumva va muri si acesta?”
11. Si, venind in casa, Raguel a zis catre Edna, femeia sa:
12. “Trimite pe una din slujnice sa vada de este viu; iar de nu, sa-l ingropam fara sa stie nimeni”.
13. Si, deschizand slujnica usa, a intrat si a vazut ca dorm amandoi.
14. Si iesind, le-a spus ca este viu.
15. Si a binecuvantat Raguel pe Dumnezeu si a zis: “Binecuvantat esti Tu, Dumnezeule, cu tot felul de binecuvantare curata si sfanta! Sa Te binecuvanteze pe Tine dreptii Tai si toate fapturile Tale si toti ingerii Tai, si toti alesii Tai sa Te binecuvanteze in veci!
16. Binecuvantat esti Tu ca m-ai bucurat si nu mi s-a intamplat cum socoteam, ci ai facut cu noi dupa mila Ta cea mare!
17. Binecuvantat esti Tu, ca ai miluit pe doi copii, singuri la parintii lor! Miluieste-i pe ei, Stapane, si da-le sa-si termine viata cu sanatate, cu veselie si cu mila!”
18. Apoi a poruncit robilor sai sa astupe groapa.
19. Si le-a facut ospat de nunta, paisprezece zile.
20. Si a zis Raguel catre el cu juramant, inainte de a se ispravi zilele ospatului de nunta: “Nu pleca pana nu se implinesc aceste paisprezece zile ale nuntii.
21. Si atunci, luand jumatate din avere, mergi cu sanatate la tatal tau, iar cealalta jumatate o vei primi cand voi muri eu si femeia mea”.

CAPITOLUL 9
Tobie trimite pe Azaria la Gabael si aduce banii si pe Gabael la nunta.

1. Si a chemat Tobie pe Rafael si a zis catre el:
2. “Frate Azaria, ia cu tine un rob si doua camile si te coboara la Gabael in Raghesul Mediei, si adu-mi argintul si adu-l si pe el aici la nunta,
3. Caci Raguel m-a legat cu juramant ca sa nu plec.
4. Iar tatal meu numara zilele; si de voi intarzia mult, va fi foarte mahnit”.
5. Si s-a dus Rafael si a fost gazduit la Gabael, si i-a dat inscrisul; el a adus pungile pecetluite si le-a dat.
6. Si a doua zi, dis-de-dimineata, s-au sculat si au venit impreuna la nunta. Si Gabael a binecuvantat pe Tobie si pe femeia sa.

CAPITOLUL 10
Intoarcerea lui Tobie la parintii sai, care erau ingrijorati, impreuna cu Sara, sotia sa, si cu zestrea ei.

l. Iar Tobit, tatal sau, a numarat fiecare zi; si cand s-au implinit zilele socotite pentru calatorie, si Tobie nu venise,
2. El a zis: “Nu cumva au fost opriti acolo? Sau poate a murit Gabael si n-are cine sa le dea argintul?”
3. si s-a intristat foarte tare.
4. Si i-a zis lui femeia: “A pierit fiul nostru, de aceea intarzie!” Si a inceput sa-l planga si a zis:
5. “Cat de rau imi pare ca te-am lasat sa pleci, fiul meu, lumina ochilor mei!”
6. Iar Tobit i-a zis: “Taci, nu te mai tulbura, caci el este sanatos”.
7. Ea insa i-a raspuns: “Ba taci tu, si nu ma mai amagi! Copilasul meu a pierit!” Si iesea ea in fiecare zi afara din cetate pe drumul pe care plecase el. Ziua nu manca paine, si noaptea nu inceta a plange pe fiul sau, Tobie, pana cand s-au implinit cele paisprezece zile ale nuntii, pe care Raguel il jurase sa le petreaca acolo.
8. Atunci Tobie a zis catre Raguel: “Da-mi drumul, ca tatal si mama mea nu nadajduiesc sa ma mai vada”.
9. Iar socrul i-a zis: “Ramai la mine, si eu voi trimite la tatal tau si i se va duce stirea despre tine”.
10. Si Tobie a zis: “Ba nu, lasa-ma sa ma duc la tatal meu!”
11. Atunci s-a sculat Raguel si i-a dat pe Sara, femeia lui, si jumatate din avere, robi si vite si argint,
12. Si, lasandu-i sa plece multumiti, i-a binecuvantat, zicand lui Tobie: “Sanatate buna, copilul meu, si calatorie buna! Domnul cerului sa va fie in ajutor, tie si femeii tale, Sara! Nadajduiesc sa vad pe copiii vostri inainte de a muri”. Apoi a zis catre Sara, fiica sa: “Sa cinstesti pe socrul si pe soacra ta! De acum, ei iti sunt parinti! Doresc sa aud veste buna de tine!” Si a sarutat-o.
13. Si Edna a zis catre Tobie: “Iubite frate, sa te inalte Domnul cerului si sa-mi daruiasca sa-ti vad copii de la Sara, fiica mea, ca sa ma bucur inaintea Domnului. Iata, iti dau pe fiica mea in grija; sa n-o amarasti”.
14. Dupa aceea Tobie a plecat, binecuvantand pe Dumnezeu, pentru ca i-a indreptat calea, si a binecuvantat si pe Raguel si pe Edna, femeia lui.

CAPITOLUL 11
Bucuria parintilor la sosirea fiului lor Tobie. Tamaduirea minunata a ochilor batranului Tobit.

l. Si au mers ei pana s-au apropiat de Caserin in fata Ninivei.
2. Si a zis Rafael catre Tobie: “Tu, frate, nu stii cum ai lasat pe tatal tau?
3. Sa mergem acasa inaintea femeii tale si sa pregatim locuinta.
4. Ia cu tine fierea pestelui”. Si au mers ei si dupa ei venea cainele.
5. In vremea aceea Ana sedea si se uita pe drum ca sa vada pe fiul sau.
6. Si zarindu-l ca vine, a zis catre tatal lui: “Iata, vine fiul tau cu tovarasul sau de drum”.
7. Si Rafael a zis: “Tobie, stiu ca se vor deschide ochii tatalui tau, ca sa vada.
8. Sa ungi ochii lui cu fiere si el va simti usturime, ii va freca si va cadea albeata si te va vedea”.
9. Si, alergand, Ana s-a aruncat de gatul fiului sau si i-a zis: “Bine ca te-am vazut, copilul meu! De acum pot sa mor!” Si au plans amandoi.
10. Atunci Tobit a iesit in usa si s-a impiedicat. Fiul sau a alergat inaintea lui,
11. A sprijinit pe tatal sau si i-a uns ochii cu fiere, zicand: “Ai incredere, tata!” si l-a lasat catva timp.
12. Si au inceput sa-l usture ochii si el i-a sters si s-a desprins albeata de pe marginea ochilor lui.
13. Si vazand pe fiul sau a cazut pe grumazul lui
14. Si a plans si a strigat: “Te vad fiul meu, lumina ochilor mei!” Si a zis: Binecuvantat esti Tu, Dumnezeule, si binecuvantat este numele Tau in veci, si binecuvantati sunt toti sfintii Tai ingeri,
15. Pentru ca m-ai pedepsit si m-ai miluit. Iata, acum eu vad pe Tobie, fiul meu!” Si a intrat fiul sau cu bucurie si a povestit tatalui sau despre lucrurile minunate ce s-au petrecut cu el in Media.
16. Si a iesit Tobit intru intampinarea nurorii sale, catre poarta Ninivei, bucurandu-se si binecuvantand pe Dumnezeu. Iar cei ce-l vedeau umbland se mirau cum de vede. Si Tobit marturisea inaintea lor ca Dumnezeu l-a miluit.
17. Si daca s-a apropiat Tobit de Sara, nora sa, a binecuvantat-o si a zis: “Bine ai venit, fiica! Binecuvantat este Dumnezeu, Cel care te-a adus la noi! Binecuvantati sa fie tatal tau si mama ta! Binecuvantat sa fie fiul meu Tobie si binecuvantata sa fii tu, fiica mea! Binevenita sa fii in casa ta, in bucurie si binecuvantare! Intra, fiica mea!”
18. Si s-au bucurat in ziua aceea toti fratii lui din Ninive.
19. Si a venit Ahiacar si Nadab, rudele lui, si au praznuit cu veselie nunta lui Tobie sapte zile.

CAPITOLUL 12
Ingerul Rafael nu vrea sa primeasca rasplata si, povatuindu-i spre bine, se face nevazut.

l. Si chemand Tobit pe fiul sau, Tobie, i-a zis: “Fiule, pregateste plata omului care a fost cu tine! Trebuie sa-i mai adaugam ceva”.
2. Si el a raspuns: “Tata, socot ca n-am sa fiu in paguba de ii voi da jumatate din cele ce am adus;
3. Pentru ca el m-a adus la tine sanatos si pe femeia mea a lecuit-o; mi-a adus argintul si te-a vindecat si pe tine!”
4. Si a zis batranul: “I se cuvine!”
5. Si a chemat pe inger si i-a zis: “Ia jumatate din toate cele ce ati adus, si mergi in pace!”
6. Atunci ingerul i-a chemat pe amandoi deoparte si le-a zis: “Binecuvantati pe Dumnezeu, slaviti-L si cunoasteti slava Lui si marturisiti inaintea tuturor celor vii ce a facut El pentru voi! Bun lucru este a binecuvanta pe Dumnezeu, a preainalta numele Lui si a vesti, slavind faptele lui Dumnezeu! Si voi sa nu va leneviti a-L preaslavi.
7. Taina regelui se cuvine s-o pastrezi, iar lucrurile lui Dumnezeu este de lauda sa le vestesti. Faceti bine si raul nu va va ajunge!
8. Mai mult pretuieste rugaciunea cu post si cu milostenie si cu dreptate, decat bogatie cu nedreptate; mai bine sa faci milostenie, decat sa aduni aur,
9. Caci milostenia izbaveste de la moarte si curata orice pacat. Cei ce fac milostenie si dreptate vor trai mult.
10. Iar pacatosii sunt dusmanii vietii lor.
11. Nimic n-am sa ascund de voi si v-am si spus: “Taina regelui se cuvine s-o pastrezi, iar lucrurile lui Dumnezeu este de lauda sa le vestesti”.
12. Cand te rugai tu si nora ta Sara, eu duceam pomenirea rugaciunii voastre inaintea Celui Sfant si cand ingropai tu pe cei morti, inca eram cu tine.
13. si cand tu nu te-ai lenevit sa te scoli si sa-ti lasi pranzul tau ca sa te duci sa ridici pe cel mort, binefacerea ta nu s-a ascuns de mine, ci eu eram cu tine.
14. Si acum Dumnezeu m-a trimis, sa te vindec pe tine si pe nora ta, Sara.
15. Eu sunt Rafael, unul din cei sapte sfinti ingeri, care ridica rugaciunile sfintilor si le inalta inaintea slavei Celui Sfant”.
16. Atunci s-au inspaimantat amandoi si au cazut cu fata la pamant, caci erau cuprinsi de frica.
17. Dar el le-a zis: “Nu va temeti! Pace veti avea! Binecuvantati pe Dumnezeu in veac!
18. Caci eu n-am venit de voia mea, ci dupa voia Dumnezeului nostru, de aceea sa-L si binecuvantati in veac.
19. In toate zilele am fost vazut de voi, dar eu n-am mancat nici n-am baut, ci numai ochilor vostri s-a parut aceasta.
20. Asadar, preaslaviti acum pe Dumnezeu, caci eu ma inalt la Cel Care m-a trimis, si scrieti intr-o carte toate cele ce s-au savarsit”.
21. Si sculandu-se ei nu l-au mai vazut.
22. Si au inceput sa istoriseasca lucrurile cele mari si minunate ale lui Dumnezeu si cum li s-a aratat ingerul Domnului.

CAPITOLUL 13
Cantarea de lauda a batranului Tobit si prevestirea fericirii Ierusalimului.

l. Atunci Tobit a scris cu bucurie rugaciunea aceasta si a zis: “Binecuvantat este Dumnezeu cel vesnic viu si binecuvantata este Imparatia Lui.
2. Caci El pedepseste si miluieste, coboara pana la locuinta mortilor si iarasi inalta, si nu este nimeni care ar scapa din mana Lui!
3. Fiii lui Israel, preaslaviti-L in fata neamurilor caci El ne-a risipit printre ele.
4. Vestiti acolo slava Lui, preaanaltati-L inaintea tuturor celor vii, caci El este Domnul si Dumnezeul si Tatal nostru in toti vecii.
5. El va va pedepsi pentru nedreptatile voastre si va va milui si va va aduna din toate neamurile, printre care ati fost risipiti.
6. De va veti intoarce la El cu toata inima voastra si cu tot sufletul vostru, ca sa umblati inaintea Lui cu dreptate, atunci si El se va intoarce spre voi si nu-Si va ascunde fata Sa de la voi. Veti vedea ce va face El cu voi. Preaslaviti-L cu glas inalt si binecuvantati pe Domnul dreptatii si preainaltati pe Imparatul veacurilor. Il voi preaslavi in tara robiei si voi vesti puterea si slava Lui poporului pacatosilor! Intoarceti-va pacatosi, si faceti dreptate inaintea Lui! Poate va va fi binevoitor si va va arata mila.
7. Voi inalta pe Dumnezeul meu, si sufletul meu va inalta pe Imparatul cerului si se va bucura de slava Lui.
8. Sa Il vesteasca toti si sa-L preaslaveasca in Ierusalim!
9. Ierusalime, cetate sfanta, El te va pedepsi pentru pacatele fiilor tai si iarasi va milui pe fiii celor drepti.
10. Slaveste pe Domnul cu sarguinta si binecuvinteaza pe Imparatul veacurilor, ca sa se zideasca iarasi locasul Lui cu bucurie in mijlocul tau, si ca El sa veseleasca in mijlocul tau pe cei dusi in robie si sa-i iubeasca pe cei nenorociti ai tai in toate neamurile veacului.
11. Popoare multe vor veni de departe in numele Domnului Dumnezeu cu daruri in maini, cu daruri ce aduc Imparatului cerului.
12. Neamurile neamurilor Te vor lauda in strigate de bucurie. Blestemati fie toti cei ce Te urasc pe Tine, iar cei ce Te iubesc sa fie binecuvantati in veac!
13. Bucura-Te si Te veseleste de fiii dreptilor, caci aceia se vor aduna si vor binecuvanta pe Domnul dreptilor.
14. O, fericiti cei ce Te iubesc pe Tine, ca aceia se vor bucura de pacea Ta! Fericiti cei ce s-au intristat de toate pedepsele Tale, ca aceia se vor bucura de Tine, cand vor vedea toata slava Ta, si vesnic se vor veseli.
15. Sa binecuvanteze sufletul meu pe Dumnezeu, Imparatul cel mare, caci Ierusalimul se va zidi din nou, cu safir, cu smarald si cu pietre scumpe!
16. Iar zidurile tale, turnurile si intariturile se vor face de aur curat!
17. Pietele Ierusalimului vor fi pardosite cu beril, rubin si piatra de Ofir.
18. Pe toate ulitele lui va rasuna “Aliluia”, si se va canta: Bine este cuvantat Dumnezeul lui Israel! Intru Tine se va binecuvanta numele Tau cel sfant in vecii vecilor!”

CAPITOLUL 14
Sfarsitul vietii lui Tobit si a fiului sau.

l. Si a sfarsit Tobit cantarea lui de lauda.
2. Cand si-a pierdut el vederea era de cincizeci si opt de ani, si a vazut dupa opt ani. Si a facut milostenii, si binecuvanta totdeauna pe Dumnezeu si lauda slava Lui.
3. Cand era aproape sa moara el a chemat pe fiul sau Tobie, si pe cei sapte fii ai lui si i-a zis: “Fiule, ia pe fiii tai; iata, eu am imbatranit si sunt la capatul vietii mele.
4. Du-te in Media, fiule, caci sunt incredintat ca Ninive va fi daramata, dupa cum a spus proorocul Iona, iar in Media va fi mai liniste o vreme. Fratii nostri, care se afla in tara, vor fi imprastiati din acel scump pamant, Ierusalimul va fi pustiit, si templul lui Dumnezeu din el va fi ars si va ramane o vreme pustiu.
5. Dar Dumnezeu iarasi ii va milui si-i va intoarce in rara; si templul lui Dumnezeu se va ridica, dar nu asa ca acel de mai inainte, pana nu se vor implini timpurile veacului. si dupa aceea se vor intoarce din robie si vor zidi minunat Ierusalimul, si templul lui Dumnezeu se va face din nou in el pentru toate neamurile veacului – zidire mareata, cum au grait despre el proorocii.
6. Si se vor intoarce toate popoarele si se vor inchina cu adevarat inaintea Domnului Dumnezeu si vor sfarama idolii lor.
7. Si toate popoarele vor binecuvanta pe Domnul, si va binecuvanta si poporul Lui pe Dumnezeu si Domnul va inalta pe poporul Sau. Si toti cei ce iubesc adevarat si drept pe Domnul Dumnezeu se vor bucura si vor face mila cu fratii nostri.
8. Deci, fiule, pleaca din Ninive, ca negresit se va implini ceea ce a zis Iona.
9. Sa pazesti legea si poruncile; sa fii bland, milostiv si drept, ca sa-ti fie bine.
10. Pe mine sa ma ingropi dupa cuviinta, si pe mama ta alaturi de mine, si dupa aceea sa nu mai ramaneti in Ninive.
11. Fiule, vezi ce-a facut Nadab cu Ahiacar, care l-a crescut. Cum l-a dus el din lumina la intuneric, si cum i s-a rasplatit. Dar Dumnezeu a mantuit pe Ahiacar, iar acela a primit vrednica rasplata, coborandu-se in intuneric. Ahiacar a facut milostenie si s-a mantuit din cursa mortii, care i se intinsese, iar Nadab a cazut in laturi si a pierit.
12. Deci, copiilor, iata ce face milostenia si cum izbaveste dreptatea”.
13. Si dupa ce a spus el acestea, i-a iesit sufletul. Si era el atunci de o suta cincizeci si opt de ani si fiul sau l-a ingropat cu cinste.
14. Si dupa ce a murit si Ana, a ingropat-o si pe ea cu tatal sau. Iar dupa aceea Tobie cu femeia si copiii sai a plecat la Ecbatana, la sacrul sau Raguel, si a ajuns la batranete cinstita si a ingropat cu cinste pe socrul si pe soacra sa si a capatat mostenire averea lor si a lui Tobit, tatal sau, si a murit de o suta douazeci si sapte de ani, in Ecbatana Mediei.
15. Dar inainte de a muri a auzit el de pieirea Ninivei, pe care a cucerit-o Nabucodonosor si Ahasveros, si s-a bucurat inainte de moartea sa pentru Ninive.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s