TREI ZILE SI TREI NOPTI

Semnul lui Iona. A fost Cristos crucificat într-o vineri? În care zi a săptămânii a fost crucificarea?

CEI MAI MULŢI DINTRE noi au presupus că Isus a murit în „Vinerea Mare” şi a înviat dintre cei morţi dis-de-dimineaţă în duminica de „Paşte”. Deoarece Isus a spus că va învia „a treia zi”, unii consideră o parte din ziua de vineri ca fiind o zi, sâmbătă ca fiind a doua zi, şi o parte din ziua de duminică ca fiind cea de-a treia zi. Se indică faptul că uneori o expresie ca „a treia zi” poate include doar părţi ale zilelor, o parte a unei zile fiind socotită ca o zi întreagă. The Jewish Encyclopedia spune, de exemplu, că ziua unei înmormântări, chiar dacă înmormântarea poate avea loc târziu după-amiaza, este socotită a fi prima din cele şapte zile de doliu.1

Când Isus a spus: „Iată, Eu scot demoni, şi fac vindecări astăzi, mâine şi poimâine” (Lc.l3:32,33), ziua după „mâine” ar fi fost cea de-a treia zi, chiar dacă ar fi luate în considerare doar părţi din zi. Mulţi cred că aceasta explică elementul temporal între înmormântarea şi învierea lui Cristos.

Există însă alţi creştini care nu sunt satisfăcuţi total cu această explicaţie. Isus a spus deseori că va învia „a treia zi” (Mt.l6:21; Mc.10:34), dar El a vorbit de asemenea despre acest interval de timp ca fiind trei zile si trei nopţi: „După cum Iona a fost trei zile şi trei nopţi în pântecele balenei”, a zis El, „tot aşa va fi Fiul omului trei zile şi trei nopţi în inima pământului” (Mt.12:38-40).

Că expresia „a treia zi” poate, din punct de vedere scriptural, să includă trei zile şi trei nopţi se poate vedea din Geneza 1:4-13: „Dumnezeu a împărţit lumina de întuneric. Şi Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunericul l-a numit noapte. Şi seara şi dimineaţa au fost prima zi… şi seara şi dimineaţa au fost ziua a doua… şi seara şi dimineaţa (acum trei perioade de zi şi noapte) au fost ziua a treia”. Acesta constituie un exemplu al modului în care termenul „a treia zi” poate fi calculat şi arătat că include trei zile şi nopţi.

Deşi am preferat de mult timp punctul de vedere pe care îl vom prezenta aici – care permite trei zile şi trei nopţi depline – ne grăbim să subliniem că, în calitatea noastră de creştini, faptul că noi credem că Isus a trăit, a murit şi a înviat iarăşi este infinit mai important decât vreo explicaţie pe care am putea s-o oferim în ce priveşte timpul înmormântării Sale.

Întrucât sunt douăsprezece ore într-o zi şi douăsprezece ore într-o noapte (Io.11:9,10), dacă luăm în considerare „trei zile şi trei nopţi” pline, aceasta ar fi egal cu 72 de ore. A fost totuşi vorba exact de 72 de ore? Isus trebuia să fie în mormânt timp de „trei zile şi trei nopţi” şi să învie „după trei zile” (Mc.8:31). Nu vedem nici un motiv pentru care să ne gândim că au fost mai puţin de 72 de ore pline. Pe de altă parte, dacă trebuia să învie dintre cei morţi„in trei zile” (Io.2:19), atunci nu puteau fi mai mult de 72 de ore. Pentru a armoniza aceste afirmaţii diferite, nu pare a fi iraţional să presupunem că intervalul de timp a fost exact de 72 de ore. La urma urmei, Dumnezeu este un Dumnezeu al exactităţii. El face totul conform programului. Nimic nu I se întâmplă accidental.

„Când a venit împlinirea vremii” – nu cu un an prea devreme sau cu un an prea târziu – „Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său” (Gal.4:4). Vre-mea pentru ungerea Lui a fost rânduită mai dinainte, şi despre ea a vorbit profetul Daniel, aşa cum a fost şi vremea când va fi El „stârpit” pentru păcatele oamenilor (Dan.9:24-26). Cei care au încercat să-L omoare înaintea acestui timp au eşuat, pentru că nu I-a sosit „vremea” (Io.7:8). Şi nu numai anul şi vremea morţii Lui, ci chiar şi ora era o parte din planul divin. „Tată”, S-a rugat Isus, „a sosit ora…” (Io.17:l).

Deoarece a existat deci un timp exact pentru naşterea Lui, un timp exact pentru ungerea Lui, un timp exact pentru începerea lucrării Lui, un timp exact pentru moartea Lui, nu ne este greu să credem că a existat şi un interval de timp exact între înmormântarea şi învierea Sa – exact 72 de ore. Dacă acest lucru este corect, atunci învierea a avut loc în acelaşi timp al zilei în care a fost şi înmormântat – numai că după trei zile. Ce timp din zi a fost acesta?

Isus a murit la scurt timp după „ora a noua” sau ora trei după-amiază (Mt.27:46-50). „Evreii, pentru că era ziua Pregătirii, ca trupurile să nu rămână pe cruce în ziua de sabat – căci sabatul acela era o zi mare -, Pilat a poruncit ca să li se zdrobească picioarele… dar când au venit la Isus… El era deja mort” (Io.19:31-33). În acest timp, când „s-a înserat” (Mc.15:42), era târziu după-amiaza. Legea spunea: „Trupul lui să nu rămână toată noaptea pe lemn, ci să-l înmormântezi neapărat în aceeaşi zi” (Deut. 21:23). În intervalul rămas înainte de apusul soarelui, în ziua dinaintea marii zile de sabat, Iosif dinArimateea a obţinut permisiunea să ia trupul. El şi cu Nicodim au pregătit trupul pentru înmormântare cu fâşii de pânză de in şi mirodenii, punându-l într-un mormânt din apropiere (Io.19:38-42) – toate acestea fiind încheiate înainte de apusul soarelui.

Dacă învierea a avut loc în acelaşi timp al zilei ca cel în care Isus a fost înmormântat – numai că trei zile mai târziu – aceasta ar plasa învierea chiar la apusul soarelui, nu la răsăritul lui. O înviere la răsăritul soarelui ar fi necesitat încă o noapte – trei zile şi patru nopţi. Nu aşa au stat lucrurile, desigur. Cei ce au venit la mormânt în zori, în loc să fie martorii învierii în acel timp precis, au găsit mormântul gol (Mc.16:2). Relatarea lui Ioan ne spune că MariaMagdalena a venit la mormânt în dimineaţa aceea „pe când era încă întuneric”, şi El nu era acolo (Io.20:l,2).

Scriitorii evangheliilor relatează despre mai multe vizite diferite făcute de discipoli la mormânt în acea primă zi a săptămânii. De fiecare dată, ei au găsit mormântul GOL! Un înger a spus: „El nu este aici: căci a înviat, aşa cum a zis” (Mt.28:6). Prima zi a săptămânii a fost ziua în care discipolii audescoperit că El înviase (Lc.24:l,2, etc.), dar Biblia nu spune de fapt nicăieri că acesta a fost timpul învierii.

Singurul verset ce pare să înveţe despre o înviere care să fi avut loc duminică dimineaţa este Marcu 16:9: „Isus, după ce înviase devreme în prima zi a săptămânii, S-a arătat mai întâi Mariei Magdalena… “. Dar acest verset nu spune că El “învia” sau că „a înviat” în acel timp. Se spune că atunci când a venit prima zi a săptămânii, El “înviase” (timpul mai mult ca perfect). Deoarece nu existau semne de punctuaţie în manuscrisele greceşti după care a fost tradus Noul Testament pe care îl avem noi, expresia „devreme în prima zi a săptămânii” putea la fel de corect – unii cred că mai corect – să fie legată de timpul în care Isus S-a arătat Mariei. Prin simplu fapt al plasării virgulei după cuvântul “înviase”, acest verset s-ar citi: „Isus, după ce înviase, devreme în prima zi a săptămânii S-a arătat mai întâi Mariei Magdalena”. Acesta pare să fie sensul originar, căci versetele care urmează arată că Marcu relata diferitele arătări ale lui Isus, fără să explice în ce zi a avut loc învierea.

Când a sosit duminica dimineaţa, Isus deja înviase, învierea având loc pe la asfinţitul soarelui în ziua anterioară. Numărând înapoi trei zile ne-ar aduce la ziua de miercuri. Oare ar face aceasta trei zile şi trei nopţi? Da. Miercuri noaptea, joi noaptea şi vineri noaptea – trei nopţi; de asemenea joi, vineri şi sâmbătă – trei zile. Aceasta ar face un total de exact trei zile şi trei nopţi sau 72 de ore. O zi după miercuri ar fi joi, două zile după miercuri ar fi vineri, şi „a treia zi” după miercuri ar fi sâmbătă.

Ce avem însă de spus despre cuvintele celor doi discipoli de pe drumul spre Emaus: „Dar noi credeam că El fusese Cel care va izbăvi pe Israel, şi pe lângă toate acestea astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri” (Lc.24:21)? Pentru că aceasta s-a întâmplat în prima zi a săptămânii (v.13), şi aceasta era „a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri”, nu ar indica lucrul acesta că Isus a murit vineri? Ar fi posibil, dacă părţi ale unei zile ar fi socotite ca o zi întreagă.

Pe de altă parte, numărând în celălalt mod, o zi „după” vineri ar fi fost sâmbătă, a doua zi „după” vineri ar fi fost duminică şi a treia zi „după” vineri ar fi fost luni! Lucrul acesta nu poate să fie corect, şi această metodă de numărare n-ar indica ziua de vineri ca zi a crucificării. Vezi si …

Căutând să ofer o explicaţie, supun atenţiei ceea ce urmează: Ei vorbiseră despre „tot ceea ce se întâmplase” (v.14) – mai mult decât despre un singur eveniment. Dacă „tot” a inclus arestarea, crucificarea, înmormântarea, punerea peceţii şi păzirea mormântului, toate aceste lucruri nu s-au făcut până joi. Isus, după cum am observat, a fost crucificat în ziua „pregătirii” (miercuri). “În ziua următoare (joi), care urma după ziua Pregătirii, marii preoţi şi fariseii au venit împreună la Pilat zicând: Domnule, ne amintim că înşelătorul acela a spus, în timp ce era încă în viaţă: După trei zile voi învia. Porunceşte deci ca mormântul să fie păzit până în a treia zi, ca să nu vină discipolii Lui noaptea şi să-L fure” (Mt.27:62-66). Din acest motiv, mormântul a fost pecetluit şi păzit. „Aceste lucruri” nu „s-au întâmplat” – până ce mormântul n-a fost pecetluit şi păzit. Acestea s-au întâmplat, aşa cum am văzut deja, în ziua de joi a acelei săptămâni, marea zi. Duminică ar fi fost atunci „a treia zi după ce s-au întâmplat aceste lucruri”, nu însă a treia zi de la crucificare.

Pentru că Isus a fost crucificat în ziua dinaintea sabatului, este de în-ţeles de ce se crede în mod obişnuit că ziua de vineri este ziua crucifi-cării. Dar sabatul care a urmat după moartea Lui nu era sabatul săptămânal. Era un sabat anual – „căci ziua aceea de sabat era o zi mare” (Io.19:14,31). Acest sabat putea să cadă în orice zi a săptămânii şi, în anul acela, evident, a căzut în ziua de joi.

Isus a fost crucificat şi înmormântat în ziua Pregătirii (miercuri), următoarea zi a fost ziua mare de sabat (joi), apoi vineri, urmată de sabatul săptămânal (sâmbătă). Faptul că au fost două sabate în săptămâna aceea explică modul cum putea Cristos să fie crucificat în ziua dinaintea sabatului, cum înviase deja din mormânt când a sosit ziua după sabat – şi totuşi Şi-a împlinit semnul Său de trei zile şi trei nopţi.

O comparare atentă a pasajului din Marcu 16:1 cu cel din Luca 23:56 aduce o dovadă în plus că au existat două sabate în acea săptămână – cu o zi obişnuită de lucru între cele două sabate. Marcu 16:1 spune: „Şi când a trecut sabatul, Maria Magdalena şi Maria, mama lui lacov, şi Salome, au cumpăratmirodenii ca să vină şi să-L ungă”. Acest verset afirmă că după sabat au cumpărat aceste femei mirodeniile. Totuşi, Luca 23:56 afirmă că ele au pregătit mirodeniile, şi după ce le-au pregătit s-au odihnit în ziua de sabat: „Şi ele s-au întors şi au pregătit mirodenii şi uleiuri mirositoare; şi s-au odihnit în ziua de sabat după poruncă”. Unul dintre versete spune că femeile au cumpărat mirodeniile după ziua de sabat; celălalt verset spune că ele au pregătit mirodeniileînaintea zilei de sabat. Deoarece ele nu puteau pregăti mirodeniile până nu le-au cumpărat mai întâi, dovada în favoarea a două zile de sabat în acea săptămână pare a fi convingătoare.

Scriind în revista Eternityeditorul ei, Donald Grey Barnhouse, a spus: „Eu personal am susţinut totdeauna că au fost două sabate în ultima săptămână a Domnului nostru – sabatul de sâmbătă şi sabatul de Paşte, cel din urmă fiind joi. Ei s-au grăbit să-I ia jos trupul după o crucificare care a avut loc miercuri, şi El a stat trei zile şi trei nopţi (cel puţin 72 de ore) în mormânt”. El citează dovezi din sulurile de la Marea Moartă care ar plasa Ultima Cină în ziua de marţi, şi citează dintr-un ziar romano-catolic publicat în Franţa că „o veche tradiţie creştină, atestată de Didascalia Apostolorum, ca şi deEpiphanius şi Victorinus din Pettau (care a murit în anul 304), arată seara de marţi ca dată a Ultimei Cine şi prescrie un post pentru ziua de miercuri în vederea comemorării arestării lui Cristos”.2

Deşi susţine cu tărie o crucificare care a avut loc în ziua de vineri, The Catholic Encyclopedia spune că nu toţi învăţaţii au crezut astfel. Epiphanius,Lactantius, Wescott, Cassiodorus şi Grigore din Tours sunt menţionaţi respingând vinerea ca zi a crucificării.3

În cartea sa Bible Questions Answered (Răspunsuri la întrebări din Biblie), W. L. Pettingill dă această întrebare şi răspuns: “În ce zi a săptămânii a fost Domnul nostru crucificat? Nouă ni se pare perfect evident că miercuri a avut loc crucificarea”.4

Dake’s Annotated Reference Bible spune într-o notă pe marginea pasajului din Matei 12:40: „Cristos a fost mort timp de trei zile pline şi de trei nopţi pline. A fost pus în mormânt miercuri chiar înaintea asfinţitului şi a înviat la sfârşitul zilei de sâmbătă la asfinţitul soarelui… Nicăieri nu se afirmă că a fost înmormântat vineri la asfinţit. Aceasta ar face ca El să stea în mormânt doar o zi şi o noapte, dovedind că propriile Lui cuvinte sunt neadevărate”.5

Citatele prezentate aici care provin de la diferiţi oameni ai lui Dumnezeu sunt semnificative în mod special, deoarece această credinţă nu era numai poziţia general acceptată a diverselor organizaţii bisericeşti la care erau afiliaţi aceştia. În astfel de cazuri, oamenii vorbesc din proprie convingere şi nu din interes sau comoditate. Acesta a fost cazul lui R. A. Torrey, cunoscut evanghelist şi decan de institut biblic, ale cărui cuvinte (scrise în 1907) rezumă bine poziţia pe care am prezentat-o aici:

„Potrivit tradiţiei comun acceptate a Bisericii, Isus a fost crucificat vineri… şi a înviat dintre cei morţi foarte devreme în dimineaţa duminicii următoare. Mulţi cititori ai Bibliei sunt nedumeriţi să afle cum poate fi înţeles intervalul dintre vineri după-amiază târziu şi duminică dimineaţă devreme că este de trei zile şi trei nopţi. Pare mai degrabă să fie două nopţi, o zi şi o parte foarte mică dintr-o altă zi.

Soluţia pentru această dificultate evidentă, propusă de mulţi comentatori, este că „o zi şi o noapte” este pur şi simplu un alt mod de a spune ,o zi’ şi că evreii din antichitate socoteau o fracţiune dintr-o zi ca o zi întreagă… Sunt multe persoane pe care această soluţie nu le satisface pe deplin, şi cel ce scrie aceste cuvinte e liber să mărturisească faptul că nici pe el nu-l satisface deloc. Mie mi se pare a fi un paliativ… Biblia nu spune nicăieri, nici nu implică faptul că Isus a fost crucificat şi a murit vineri. S-a spus că Isus a fost crucificat în ,ziua dinaintea sabatului’… Ei bine, Biblia nu ne lasă să speculăm privitor la care zi de sabat este vorba în acest caz… nu era ziua dinaintea sabatului săptămânal (adică, vineri), ci era ziua dinaintea sabatului Paştelui, care cădea anul acela în ziua de joi – ceea ce înseamnă că ziua în care a fost crucificat Isus Cristos a fost miercuri. Ioan face limpede ca bună ziua lucrul acesta.

Isus a fost înmormântat chiar în preajma asfinţitului în ziua de miercuri. După şaptezeci şi două de ore… El a înviat din mormânt. Când femeile au vizitat mormântul chiar înaintea zorilor dimineaţa, ele au găsit că mormântul era deja gol.

Nu există absolut nimic în favoarea crucificării în ziua de vineri, ci totul din Scriptură se armonizează perfect cu crucificarea de miercuri. Este remarcabil să vedem cât de multe pasaje profetice şi prefigurative din Vechiul Testament sunt împlinite, şi câte discrepanţe aparente din relatările evangheliilor sunt rezolvate atunci când ajungem să înţelegem că Isus a murit miercuri, şi nu vineri”.6

7 thoughts on “TREI ZILE SI TREI NOPTI

  1. Pingback: Religia Tainica a Babilonului | NewsInfo1000

  2. De ce sunt 3 zile și trei nopți? Ca să fie sigur 3 zile și trei nopți trebuia să se folosească la Iona 1:17 cuvintele de la creațiune care delimitează zilele între ele H 6153 și H1242.
    Geneza 1:5 „Astfel, a fost o searăH6153 şi apoi a fost o dimineaţă H1242: aceasta a fost ziua H3117 întâi.”
    Vedem clar că în Iona nu s-au folosit cuvintele exprese de la creațiune pentru a desemna exact 3 zile lumină și 3 nopți.

    Si Daniel, pentru a ne face să înțelegem zile de 24 ore a folosit aceleași cuvinte H 6153 și H1242 referitor la 2300 de zile ( Daniel 8:14,26). Apoi la Iona se folosesc cuvintele „trei zile H3117 şi trei nopţi H3915” care arată doar continuitatea a trei zile, dar acele zile nu neapărat sunt întregi, pot fi parte din zile.
    La fel s-a întâmplat și în Noul Testament, se folosesc cuvintele „trei zile G2250 şi trei nopţi G3571” care la fel au rolul de a arăta continuitatea a trei zile, dar acele zile pot fi doar parte din zi, nu neapărat de 24 ore. Ca să fie sigur 24 ore trebuia să se folosească echivalentul ebraic de la creațiune, ca în 2 Cor 11:25, cuvântul G3574, care este o noapte și o zi sau o zi plină de douăzeci și patru de ore.
    Vedem clar că așa cum în Iona nu s-au folosit cuvintele exprese (H6153 și H1242 ) de la creațiune pentru a desemna exact 3 zile lumină și 3 nopți, deși existau acele cuvinte (ci au folosit termen general H3117 și H3915), la fel în N.T. nu e folosit termenul expres „o noapte şi o zi G3574”, ci termeni generali ( G2250 şi G3571), care prin metoda ebraică inclusivă pot desemna zile, dar care să fie continue, fără să aibă neapărat 24 de ore. 24 de ore pline desemnează doar cuvintele succesive H6153 și H1242 în V.T. și cuvântul G3574 în N.T.
    Chiar dacă se face referire la trei zile și trei nopți acele cuvinte ebraice folosesc metoda inclusivă de calcul și alăturarea cuvintelor zile și nopți arată doar succesiunea nopților și zilelor dar nu și faptul că ziua este completă de 24 ore.
    Același lucru e valabil 3 zile la Estera 4:16 sau 40 de zile din Geneza 7:4.

    Estera 4: „ postiţi pentru mine, ..trei zile, H3117 nici noaptea H3915, nici ziua H3117” și Geneza 7:4 „..patruzeci de zileH3117 şi patruzeci de nopţi H3915”.
    Vedem că atât în Estera 4:16 cât și în Geneza 7:4 este vorba de un interval de continuitate 3 zile sau de 40 zile, fără delimitatori între zile, care este doar în Geneza sau Daniel sau 2 Cor 11:25.

    Matei 27:63 şi i-au zis: „Doamne, ne-am adus aminte că înşelătorul acela, pe când era încă în viaţă, a zis: „După trei zile G2250 voi învia.”

    Orice parte a unei zile este considerată ca o zi întreagă, de unde și expresia “trei zile și trei nopți” nu înseamnă literalmente trei zile întregi, dar cel puțin o zi întreagă, plus o parte din celelalte două zile.

  3. Matei 28:1 La sfârşitul G3796 zilei Sabatului (G4521), când începea să se lumineze înspre ziua G2020 dintâi a săptămânii (G4521 ), Maria Magdalena şi cealaltă Marie au venit să vadă mormântul.
    G2020 ἐπιφώσκω ,epiphōskō , ep-ee-foce’-ko = începe să se lumineze
    G3796, ὀψέ ,opse ,op-seh’ târziu în a doua zi, adică seara, sabatul care a tocmai a trecut, după sabat, în zorii timpurii din prima zi a săptămânii, după încheierea zilei.
    Marcu 11:19 Ori de câte ori se însera, Isus ieşea afară din cetate.
    Mark 11:19 (KJV_Strongs)G2532 And G3753 when G3796 even G1096 was come [G5633] G1607 , he went [G5711] G1854 out of G4172 the city.

    Aici este clar, că sabatul se încheiase și venise a doua zi, după apusul soarelui, spre dimineața primei zile din săptămână. H4521 apare de 2 ori: și ca sabat dar și ca săptămână tocmai ca unii să nu mai creadă că sabatul săptămânal nu a coincis cu 15 Abib, adică cu Praznicul Azimilor. Ba a coincis cu sabatul săptămânal.

    De ce să nu fi putut cumpăra femeile miresme după apusul sabatului?
    Marcu 16:1. După ce trecuse* ziua de Șabat G4521, Miriam din Magdala, Miriam, mama lui Iacov şi Salome au** cumpărat miresme ca să se ducă să ungă trupul lui יהושע Yașua (Scriptura Ediția Numele
    G3798, ὄψίος, opsios, op’-see-os târziu; feminin (ca substantiv) după-amiază (Eve devreme) sau căderea nopții (mai târziu Eve)
    Opsia, o formă înrudită, apare mai frecvent în NT. Opsia este întotdeauna tradus ca „seara”. În Matei 8,16 şi Marcu 1,32 este folosit în mod specific cu privire la timpul de după apusul soarelui.
    Matei 8:16 Seara G3798, au adus la Isus pe mulţi îndrăciţi.
    Marcu 1:32 Seara G3798, după asfinţitul soarelui, au adus la El pe toţi bolnavii şi îndrăciţii.
    Acum Mântuitorul putea vindeca după sabat dar femeile nu puteau cumpăra miresme după sabat??
    Nu uitați că și azi dacă mergi după apusul soarelui după sabat săptămânal, orice magazin care se respectă are un telefon de urgență și vine de îți dă sicriul sau alte lucruri pentru mort. Morții nu pot aștepta pentru îngropare. Iar miresme e posibil să fi avut și vecinii, rudele, deci mai era o cale de a cumpăra după apusul soarelui.

  4. Nu se deduce biblic că 14 Nissan era miercuri. În primul rând nu uitați că nu erau nume romane planetare la zilele săptămânii, dacă chiar ar fi sugerat ziua a patra din săptămână (dacă prima zi era duminica, dar repet nu erau zile romane amintite pe timpul lui Mesia).
    Retroactiv, după 600 de ani s-a inventat era creștină când nimeni nu mai știa realitatea.
    Logic vorbind fără nimic altceva, din prima privire, este un fals ca ziua răstignirii, adică 14 Nissan să fie miercuri. Acest lucru ar face ca mergând înapoi data de 10 Nissan să fie sâmbătă.
    10 Nissan era poruncă să se aleagă mieii, e logic că nici 3,10,17,24 Nissan nu poate fi sabat săptămânal.
    Exodul 12:3 Vorbiţi întregii adunări a lui Israel şi spuneţi-i: „În ziua a zecea a acestei luni, fiecare om să ia un miel de fiecare familie, un miel de fiecare casă.
    Abib 10, este ziua alegerii sau cumpărării mielului de Paște (se face comerț; până la Ierusalim era greu de dus mieii și porunca era expresă pe 10 Nissan, nu altă zi). Atunci dacă în 10 Nissan nu poate fi sabat, nu poate fi nici în data de 3, 17, 24 a lunii Nisan.
    Abib 14 este întotdeauna o zi de pregătire pentru prima zi a Azimilor atât în Vechiul Testament cât și în Noul Testament (Exodul 12:3 ), deci se tăia mielul și evangheliile toate spun că 14 Nissan e zi de pregătire.
    Leviticul 23:5 „ În luna întâia, în a patrusprezecea zi a lunii, între cele două seri, vor fi Paştele Domnului.
    Ioan 19:31 De frică să nu rămână trupurile pe cruce în timpul Sabatului, căci era ziua Pregătirii şi ziua aceea de Sabat era o zi mare,…”
    Ziua pregătirii nu poate fi sabat săptămânal.
    Atunci dacă în 14 nu poate fi sabat, nu poate fi nici în data de 7, 21, 28 a lunii Nisan.
    În ziua a zecea Nissan era poruncă să se aleagă mieii pentru Paște. Cum se alegeau mieii dacă în acea dată era sabat și era interzisă munca aceasta?? Faptul că evreii au săptămâni perpetue nu sunt o scuză. Ei după ce au cedat calendarul adevărat, sub presiunea romanilor care nu doreau „nimic evreiesc” au modificat calendarul și așa se face azi că au multe reguli de amânare, mai ales a zilei Ispășirii dacă cade lângă sabat o amână. Ori Biblia e clară, ziua a zecea a lunii a șaptea este ziua Ispășirii, nimeni, nici evreii nu au voie să schimbe porunca.
    Leviticul 23:5 „ În luna întâia, în a patrusprezecea zi a lunii, între cele două seri, vor fi Paştele Domnului.
    Ioan 19:31 De frică să nu rămână trupurile pe cruce în timpul Sabatului, căci era ziua Pregătirii şi ziua aceea de Sabat era o zi mare,…”
    Ziua pregătirii nu poate fi sabat săptămânal.
    Atunci dacă în 14 nu poate fi sabat, nu poate fi nici în data de 7, 21, 28 a lunii Nisan.
    Orzul putea fi recoltate pe data de 16 după ce snopul de legănat”a fost oferit în dimineața zilei de 16 Nisan, ceea ce era tot o lucrare ce nu se făcea în sabat. Atunci dacă în 16 nu poate fi sabat, nu poate fi nici în data de 2, 9, 23 a lunii Nisan.
    În concluzie:
    Sabatul nu poate fi niciodată în zilele de 2 , 3 , 7 , 9 , 10 , 14 , 16 , 17 , 21 , 23 , 24 sau 28 Nissan, este un interval de timp destul de mare cu zilele lunii în care Sabatul nu ar putea cădea. Orice om – orice păgân / fie și papa/ / care a făcut calendarul solar nu satisface aceste cerințe. Greu de admis ! Dacă sunteți în căutarea de dovezi, doar acest lucru demonstrează falsitatea calendarului gregorian !
    Sunt 4 evanghelii care spun că ziua întâi a săptămânii e ziua învierii iar ziua învierii este 16 Nissan.
    16 Nissan, ca ziua întâi a săptămânii face ca și zilele 17,18,19,20,21 să fie zile de lucru (aici doar de pregătit mâncare).
    Acum dacă 16 Nissan e ziua întîi a săptămânii, atunci 2,9,16,23 Nissan nu poate fi sabat săptămânal. Pe aceeași logică 17 Nissan (a doua zi din săptămână) face ca zilele 3, 10,17,24 (deci aici se confirmă cu 10 Nissan cu alegerea mielului) să nu poată fi sabat săptămânal, la fel 18 Nissan a treia zi de lucru cu 4,11,18,25 Nissan nu pot fi sabate săptămânale, apoi 19 Nissan a patra zi de lucru, 20 Nissan a cincea zi de lucru și 21 Nissan a șasea zi de lucru sau zi de pregătire. Fiind și zile de azimi erau sărbători dar pe 16-21 Nissan era aceptat să se pregătească mâncarea pe când în sabatul din 15 Nissan era pregătit din 14 Nissan, iar pentru 22 Nissan mâncarea era pregătită din 21 Nissan. Aceeași poveste se regăsește în sărbătoarea corturilor și la săptămâna cu mana, în luna a doua.
    Prea bat sabatele săptămânale fix în luna lunară. Cine nu crede să studieze.

    Matei 28:1 La sfârşitul G3796 zilei Sabatului (G4521), când începea să se lumineze înspre ziua G2020 dintâi a săptămânii (G4521 ), Maria Magdalena şi cealaltă Marie au venit să vadă mormântul.
    G2020 ἐπιφώσκω ,epiphōskō , ep-ee-foce’-ko = începe să se lumineze
    G3796, ὀψέ ,opse ,op-seh’ târziu în a doua zi, adică seara, sabatul care a tocmai a trecut, după sabat, în zorii timpurii din prima zi a săptămânii, după încheierea zilei.
    Aici este clar, că sabatul se încheiase și venise a doua zi, după apusul soarelui, spre dimineața primei zile din săptămână. H4521 apare de 2 ori în Mat 28:1: și ca sabat dar și ca săptămână tocmai ca unii să nu mai creadă că sabatul săptămânal nu a coincis cu 15 Abib, adică cu Praznicul Azimilor. Ba a coincis cu sabatul săptămânal.

    2. Marcu 15:42 Când s-a înserat-fiindcă era ziua Pregătirii G3904, adică, ziua dinaintea Sabatului G4315.(Cornilescu)

    Vedem clar că aici e numită ziua Pregătirii, ziua dinainte de sabat săptămânal sau ajunul Sabatului. Corespondentul lui G4315, în ebraică este H7676, sabatul.
    Corespondentul ebraic H7676, este sabat săptămânal, ziua ispășirii, anul sabatic și săptămâna. Din toate astea e clar că aici e potrivit ziua sabatului săptămânal
    Deci este clar, era ziua Pregătirii dinaintea sabatului săptămânal, chiar dacă în luna Nissan în data de 15 se suprapune peste Praznicul Azimilor, și devine „sabat mare” ca în Ioan 19:31.
    Să fie și mai clar H7676 este numit chiar ziua a 7-a în Lev 23:3, nu doar sabat care aici este cuvântul H7677, deci este o confirmare sigură că este ziua pregătirii dinainte de sabatul săptămânal.
    Leviticul 23:3 Şase zile să lucraţi; dar ziua a şaptea este Sabatul H7676, ziua de odihnă H7677, cu o adunare Sfântă. Să nu faceţi nici o lucrare în timpul ei: este Sabatul H7676 Domnului, în toate locuinţele voastre.
    Acum dacă ne uităm la Exodul 16:23, Moise vorbește tocmai în ziua „Pregătirii” când dă porunca să coacă, să fiarbă ect. Exodul 16:23 Şi Moise le-a zis: „Domnul a poruncit aşa. Mâine este ziua de odihnă (H7677), Sabatul ( H7676) închinat Domnului; coaceţi ce aveţi de copt, fierbeţi ce aveţi din fiert şi păstraţi până a doua zi dimineaţa tot ce va rămâne!”
    3. Luca 23:54. Era ziua* Pregătirii (G3904) şi începea ziua Șabat-ului (G4521) ( Scriptura cu Nume Sfinte).

    4. Ioan 19:14 Era ziua Pregătirii G3904 Paştelor, cam pe la ceasul al şaselea. Pilat a zis Iudeilor: „Iată Împăratul vostru!”

    5. Ioan 19:31 De frică să nu rămână trupurile pe cruce în timpul Sabatului G4521, căci era ziua Pregătirii (G3904 ) şi ziua aceea de Sabat G4521 era o zi mare, Iudeii au rugat pe Pilat să zdrobească fluierele picioarelor celor răstigniţi şi să fie luaţi de pe cruce.
    Toate sabatele sunt mari, sfinte, deosebite, dar „sabatul acesta săptămânal” era mai mare, se suprapunea peste Praznicul Azimilor.

    G4521 este a șaptea zi a fiecărei săptămâni sau săptămâna.

    6. Ioan 19:42 Din pricină că era ziua Pregătirii Iudeilor, pentru că mormântul era aproape, au pus acolo pe Isus (Biblia Cornilescu).
    Unii traduc altfel:
    Ioan 19:42. Din* pricină că era ziua pregătirii G3904 Praznicului Azimilor cînd iudeii înjunghiau paștele, pentru că** mormîntul era aproape, au pus acolo pe יהושע Yașua (Scriptura Ediția Numele Sfinte).
    „Ziua Pregătirii Iudeilor” era o singură zi, și era ziua a șasea din săptămână. Aici chiar dacă se spune de unii că era ziua pregătirii Praznicului Azimilor, acea zi coincidea cu ziua pregătirii iudeilor, ziua a șasea din săptămână și ziua pregătirii sabatului săptămânal. Evangheliile fac clar că יהושע Yașua (Isus) a înviat în prima zi a săptămânii: Hristos a fost înviat dis-de-dimineaţă în prima zi a săptămânii. (Matei 28:1; Marcu 16:1 şi 2; Luca 24:1;. Ioan 20:1).

    Se dovedește clar cu Biblia sabatele ceremoniale, dar și cele săptămânale care toate sunt „moed” că au data fixă în luna lunară astronomică. Numai așa sabatele nu se conturbă unele pe altele. Cum să cadă sabatul săptămânal după Ziua Ispășirii?? Acea săptămână nu mai are ziua pregătirii??? Sau cum să cadă Ziua Ispățirii în ziua pregătirii?? Nu e comandaă să pregătești în ziua pregătirii? Dacă este Ziua Ispășirii ziua de pregătire, atunci Ziua Ispășirii nu poate fi zi de pregătire, că este mai strictă și ca sabatul săptămânal (în Ziua Ispășirii nici mâncare nu se sevește). Cu săptămâni perpetue, acest scenariu este o realitate de prost gust și nebiblică. Încă nu am găsit pe nimeni să-mi explice cum era sabatul săptămânal în săptămâna romană de 8 zile, dar în cea de 10 zile. Sau cum de s-au scos 13 zile din calendar în 1924 dar ne permitem să ne mințim de la obraz că structura săptămânii a rămas la fel. Da săptămâna imaginată de noi, ca și luna imaginată de noi, dar nu în realitate. Ce realitate biblică ne dă dreptul la 2 zile diferite sub același soare ca la meridianul 180??

    • Matei 28:1 La sfârşitul zilei Sabatului, când începea să se lumineze înspre ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena şi cealaltă Marie au venit să vadă mormântul.

      Marcu 16:1 După ce a trecut ziua Sabatului, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, şi Salome au cumpărat miresme ca să se ducă să ungă trupul lui Isus. 2 În ziua dintâi a săptămânii, s-au dus la mormânt dis-de-dimineaţă, pe când răsărea soarele.

      Luca 24:1 În ziua întâi a săptămânii, femeile acestea, şi altele împreună cu ele, au venit la mormânt dis-de-dimineaţă şi au adus miresmele pe care le pregătiseră.

      Ioan 20:1 În ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena s-a dus dis-de-dimineaţă la mormânt, pe când era încă întuneric; şi a văzut că piatra fusese luată de pe mormânt.

      Vedem clar că aceste texte nu ne spun ziua învierii, ci ziua când femeile au mers la mormânt.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s